Daca responsabilitate individuala nu e, nimic nu e
Acum 21 de ani, în data de 17 decembrie, Ceausescu a dat ordin armatei sa traga în manifestantii adunati în centrul Timisoarei. Au fost împuscati mortal 63 de manifestanti si alti 224 au fost raniti. În noaptea acelei zile, Nicolae Ceausescu a convocat o sedinta a Comitetului Politic Executiv. Conform documentelor si marturiilor unora din cei prezenti la sedinta, atunci Ceausescu si-a aratat fata de tiran, furios si cinic, gata sa porneasca lupta împotriva propriului popor. Ceausescu a strigat la generalii Vasile Milea, Tudor Postelnicu si Iulian Vlad, reprosându-le ca nu au executat ordinele sale de a trage în demonstranti. Si, totusi, armata a tras. A tras atunci si mai târziu, radicând numarul victimelor la peste o mie.
Nu vreau sa fac acum o rememorare a evenimentelor de atunci. Povestea e lunga, e complicata, si unii chiar s-au plictisit de ea. Conform traditiei postrevolutionare, oricum, în aceasta perioada a anului se va relua discutia despre revolutia din decembrie si, poate, vom mai afla lucruri noi. Acum tin sa spun câteva cuvinte despre responsabilitatea individuala. Am auzit nenumarate si vehemente peroratii despre disciplina si despre obligatia omului sa execute ordinele superiorilor. Sigur, o societate nu functioneaza fara ordine si disciplina. Dar parerea mea este ca oamenii trebuie sa învete de la viata ca responsabilitatea individuala, ca valoare sociala si umana, se afla peste disciplina. Apar momente în viata, fie ca esti electrician, fie soldat în Vietnam sau în Afganistan, fie contabil, frezor-mortezor, ministru sau parlamentar, în care nu te poti ascunde în spatele disciplinei. Nu poti sa dai vina pe un ordin absurd, daca participi în mod constient la evenimente care atenteaza la drepturi si valori supreme ale oamenilor, cum sunt viata si libertatea. Ca sa parafrazez o celebra cugetare crestina, spun: Societatea însemna lege, colaborare si disciplina. Dar daca responsabilitate individuala nu e, nimic nu e.
Nu vreau sa fac acum o rememorare a evenimentelor de atunci. Povestea e lunga, e complicata, si unii chiar s-au plictisit de ea. Conform traditiei postrevolutionare, oricum, în aceasta perioada a anului se va relua discutia despre revolutia din decembrie si, poate, vom mai afla lucruri noi. Acum tin sa spun câteva cuvinte despre responsabilitatea individuala. Am auzit nenumarate si vehemente peroratii despre disciplina si despre obligatia omului sa execute ordinele superiorilor. Sigur, o societate nu functioneaza fara ordine si disciplina. Dar parerea mea este ca oamenii trebuie sa învete de la viata ca responsabilitatea individuala, ca valoare sociala si umana, se afla peste disciplina. Apar momente în viata, fie ca esti electrician, fie soldat în Vietnam sau în Afganistan, fie contabil, frezor-mortezor, ministru sau parlamentar, în care nu te poti ascunde în spatele disciplinei. Nu poti sa dai vina pe un ordin absurd, daca participi în mod constient la evenimente care atenteaza la drepturi si valori supreme ale oamenilor, cum sunt viata si libertatea. Ca sa parafrazez o celebra cugetare crestina, spun: Societatea însemna lege, colaborare si disciplina. Dar daca responsabilitate individuala nu e, nimic nu e.
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu