Creanga de aur, din trusa de reparaţii

De Matei Mircioane 06 Iunie 2011, 22:52 Din vest
O întâmplare specific românească, de râsu-plânsu, face audienţă pe mijloacele de informare îm masă, mai mult spre amuzamentul publicului, decât spre indignarea acestuia, deşi incidentul ar fi putut să se încheie tragic, ca de atâtea ori, când piese ale vreunui mecanism uzat au fost legate cu sârmă, pentru ca să poată fi utilizat în continuare.

În wekend-ul recent încheiat, ministrul transporturilor, Anca Boagiu, a vrut să demonstreze jurnaliştilor că turiştii pot ajunge în două ore, cu trenul, de la Bucureşti la munte. A luat o echipă de reporteri într-un automotor de fabricaţie germană şi, după câteva interviuri zâmbăreţe despre siguranţa circulaţiei cu trenul, a pornit, cu avânt pionieresc, spre Sinaia. Însă, ghinion! Pe drum, o conductă de la sistemul de frânare s-a spart şi trenul s-a oprit. Conform normativelor, dacă o defecţiune a locomotivei nu poate fi reparată de mecanic în mai puţin de 15 minute, trenul trebuie retras de pe linie şi dus în depou pentru reparaţii. Vă daţi seama, excursia demonstrativă ar fi fost compromisă. Mecanicul a făcut o verificare sumară a sistemului de frânare şi a identificat spărtura. Fără să ezite nicio clipă, revizorul general pentru siguranţa circulaţiei (supranumit, după incident, „Dorel” de la CFR), a dat o fugă în luminiş, a rupt o creangă, a găsit şi o sârmă potrivită, a făcut rost de o bandă scotch şi i le-a servit mecanicului. Acesta a înfundat ţeava spartă cu creanga, a legat-o cu sârmă şi a asigurat-o cu scotchul. Nu mai contează că frâna nu mai funcţiona, senzorul de la sistemul de frânare a fost „păcălit” şi locomotiva a pornit din nou, neînfrânată, spre munte. Aspectele tehnice şi juridice ale problemei vor mai fi analizate pe toate părţile. Dacă vor fi!

Dar dacă tot nu s-a întâmplat nicio nenorocire, remarc şi eu, tot cu amuzament, câteva aspecte de mentalitate românească. Ne aducem aminte că, încă din vremea societăţii socialiste „multilateral dezvoltate”, se spunea că românul poate repara orice cu sârmă. Nu conta că atârnă, că „se bălăngăne”, că „troncăne”, important era că merge. Desigur că mergea în afara oricăror norme de siguranţă, dar cine mai stătea să se uite la „amănunte”? Producţia să meargă şi fuga pentru prinderea din urmă a capitaliştilor să poată continua. Între timp a fost băgat şi românul în capitalism, dar înclinaţia lui spre improvizaţii „geniale”, nu a slăbit. Tot ce s-a schimbat a fost că, pe lângă sârmă, a introdus în „trusa de urgenţe” şi universalul scotch. Cu aceste două elemente românul poate repara orice, de la căruţă, la maşină, de la metrou, la avion şi rachetă (din păcate, cu rachetele nu prea avem treabă, dar dacă va fi cazul...). Acum, după întâmplarea cu automotorul, a fost evidenţiat încă un aliat de nădejde al românului, în situaţii de urgenţă: creanga. Am putea să-i spunem „creanga de aur”(!) din moment ce a fost determinantă pentru reparaţia locomotivei. S-a dovedit, astfel, încă o dată, că nu numai pe vremea lui Ştefan cel Mare, dar şi astăzi, codrul este frate cu românul şi versurile eminesciene „Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie...” pot fi introduse în manualul de reparaţii al locomotivelor de pe Căile Ferate Române.

P.S. – Ca să fim drepţi, trebuie să amintim că şi astronauţii americani au reparat, cred că prin 1997-98 (?), telescopul Hubble, tot cu sârmă, deoarece panourile solare nu voiau să stea orientate cum trebuie. Am văzut asta pe Discovery. Mai devreme, în 1970, astronauţii de pe Apollo 13 (care au lansat celebrul mesaj: „Huston, we have a problem”, după ce le-a explodat un rezervor cu oxigen), la întoarcerea pe pământ, au fixat aparatele de oxigen, în pereţii capsulei, cu scotch, deoarece locaşurile de fixare nu se potriveau. Culmea, tuburile de producere a oxigenului aveau porţiunea de fixare rotundă, iar locaşurile din pereţi erau pătrate! Credeaţi că numai la români se întâmplă?! Adevărul e, însă, că ei, acolo, în spaţiul cosmic nu aveau la îndemână niciun depou. Oricum, recomandarea mea este ca de acum înainte, în orice trusă tehnică de reparaţii, pe lângă sârmă şi scotch, să fie introdusă şi o crenguţă. Nu de alta, dar s-ar putea ca pe marginea drumului să nu fie întotdeauna şi un codru.

 

Autor Matei Mircioane 06 Iunie 2011, 22:52 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate