Binefacerile iubirii

De Matei Mircioane 01 August 2012, 15:19 Din vest

Este un privilegiu extraordinar să fii îndrăgostit! Trăieşti intens, dormi repede, vezi lumea frumoasă şi subiectul iubirii îl vezi dincolo de perfecţiune. Adică, chiar şi greşelile, nu numai că i le ierţi, dar le vezi încărcate de graţie şi bune intenţii.

Bunăoară, dacă eşti îndrăgostit de Băsescu, îl vezi apărător al democraţiei, dreptăţii, libertăţii şi al drepturilor omului, un familist convins, iubitor cu femeile şi blând faţă de copii. Respectă legile, instituţiile Statului, dorinţele poporului. Peste toate, este un om dârz, curajos şi responsabil, dispus să se sacrifice pentru binele general. Chiar dacă i se întâmplă să se contrazică, de fapt nu minte, ci găseşte variante pentru deblocarea situaţiei, iar dacă îşi exercită puterea în afara limitelor, de fapt nu face abuzuri, ci găseşte soluţii, astfel încât duşmanii să nu-i zădărnicească planurile de propăşire a ţării şi de bunăstare a poporului. În aceste condiţii, evident, nu te duci la referendumul pentru demiterea unui astfel de mare om de Stat. Jubilezi când referendumul este invalidat, ştiind că atât tu, cât şi democraţia, veţi beneficia de protecţia unui om puternic, curajos şi drept! Mare om, mare caracter!

Dacă eşti îndrăgostit de Victor Ponta şi de Crin Antonescu (nu vă miraţi, e un fapt comun că oamenii pot iubi mai multe persoane deodată), îi vezi tineri, inteligenţi, modeşti, loiali şi, bla, bla, bla... toate celelalte trecute, mai devreme, în contul lui Băsescu. Evident că la referendum te duci la vot, ştampilezi DA pentru demiterea lui Băsescu şi te simţi frustrat dacă referendumul nu iese cum ţi-ai dorit. Totuşi, dragostea fiind mai tare decât frustrarea, îi consideri învingători pe iubiţii tăi conducători, pentru că (nu-i aşa?), chiar dacă matematic nu au câştigat, sunt învingători din punct de vedere moral.

Nu ştim, însă, ce mama dracu’ putem face noi, ceilalţi, care n-avem şansa de a fi îndrăgostiţi! Dormim prost, avem somnul agitat şi dimineaţa ne trezim gata obosiţi. Vedem toate nimicurile şi mizeriile care ne şicanează: leul fără nicio valoare, salariul minuscul, datoriile imposibil de plătit, preţurile în creştere, fabricile în insolvenţă, şomerii pe drumuri, investitorii pe (alte) drumuri. Ne aducem aminte cum ne dorea Băsescu să trăim bine, cum ne promitea că nu o să fim afectaţi de criză, cum demisiona în următoarele cinci minute, ca apoi să se răzgândească. Ne aducem aminte cum pălmuia un copil într-un filmuleţ (evident, trucat de duşmanii săi!), cum ne anunţa râzând că austeritatea e necesară, cum îl concedia, în direct, la televizor, pe medicul Raed Arafat, cum zicea că o să ne întâlnim la referendum, apoi zicea să nu ne mai întâlnim, că noi mai bine stăm acasă, dar el, ca preşedinte, se simte obligat să meargă să voteze. Cum a trecut referendumul şi, totuşi, nu s-a mai dus la vot.

Tot noi ne aducem aminte de CV-ul lui Victor Ponta, care ba avea master, ba n-avea, care a schimbat comisia privind analiza plagiatului la doctorat, ca să primească aviz favorabil, care, împreună cu amicul său Crin, i-au trântit pe preşedinţii camerelor Parlamentului, deşi, conform regulii stabilite, nimeni nu s-a atins de Geoană, până când nu l-a dat jos propriul partid. Ne aducem aminte ce presiune au pus băieţii ăştia doi pe Camera Constituţională, care a dat o soluţie bâlbâită, ceva de genul şi voi aveţi dreptate, şi partea cealaltă are dreptate, toată lumea are dreptate, băteţi-vă voi de voi, să vedem care e mai tare!

Să nu se supere Curtea Constituţională, n-am văzut-o cum arată de-aproape, e vorba doar de o imagine deformată din mintea mea (eu, netrebnicul, sunt de vină!), dar din reacţiile şi deciziile pe care le-a luat în ultimul timp, mi s-a arătat parcă-n vis, ca un moşneag tremurând de frică, cu pantalonii în vine!

Tot noi ne aducem aminte cum flutura Crin Antonescu o foaie şi anunţa că aia e demisia lui în alb, dacă Băsescu revine la Cotroceni, pentru ca, după un timp, să spună că nu se mai simte obligat să-şi ţină promisiunea, că n-are faţă de cine! Pe urmă, am auzit că iar a revenit, dar, rămâne de văzut, dacă nu cumva forţat de dragostea admiratorilor săi, o să mai revină o dată!

De aceea zic că probabil noi, ăştialalţi neîndrăgostiţii, suntem vinovaţi că nu putem vedea binele care s-a abătut asupra ţării şi nu putem înţelege cum se face că şi unii şi alţii au câştigat, în timp ce noi pierdem continuu!

 

Autor Matei Mircioane 01 August 2012, 15:19 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate