C’est la vie, de Valentine’s Day!

În urmă cu un an, de Valentine’s Day era la Paris. Chiar dacă nu avea un iubit de care să fi știut poporul, o astfel de zi trebuia petrecută în orașul îndrăgostiților, la shopping în celebrele magazine din capitala Franței, la plimbare pe Champs-Elysees, cu cazare la „Le Bristol“, hotel de cinci stele, ca pentru oameni cu stare materială dintre cea mai bună. În orașul luminilor nu era singură, ci acompaniată de două dintre prietenele ei cele mai bune la vremea respectivă. Toate, la același hotel, aceleași magazine, același Turn Eifel. Așa, ca între fete cu bani mulți, care ajung să se bucure de plăcerile vieții la Paris.

Astăzi, de aceeași zi a îndrăgostiților, Elena Udrea, căci despre ea este vorba, s-a văzut nevoită să schimbe camera de la „Le Bristol“, decorată în stil Ludovic al XVIII-lea, unde meniul de Valentine’s Day include, între multe alte bunătăți, homar prăjit în coajă de castane cu grătar și sautees de țelină, precum și un desert de ciocolată Manjari, zdrobit în cacao și pasiune de fructe, cu șerbet exotic și cu arome de condimente, pe celula din arestul Poliției Capitale. Una omologată și aranjată pe măsura bugetului instituției. Cu șase paturi de fier, suprapuse, cu fereastră zăbrelită, cu WC într-un colț, după o perdea de plastic. În loc de homar și ciocolata aia celebră, deseară, pupila fostului președinte al României se va delecta, în cel mai bun caz, cu o șaorma adusă de mama sa, la vizita de acum câteva zile. Asta, în cazul în care nu ne va surprinde din nou și va accepta meniul arestului: macaroane cu urme de brânză și ceai din fructe de pădure ori zahăr ars.

Ironie, sau, nu, Elenei Udrea îi ține companie una din prietenele ultimului Valentine’s Day petrecut la Paris: Alina Bica, fosta șefă a DIICOT-ului, „cazată“ un etaj mai sus, în același Centru de Arest Preventiv. În schimb, lipsește Anamaria Topoliceanu, cea care a „sifonat“ suficient pentru a-i convinge pe procurori să o lase, deocamdată, în libertate. În urmă cu un an, cele două n-aveau nicio grijă la Paris. Nici pentru trezitul cu noaptea în cap, și nici pentru pentru așternut patul, șters praful, schimbat prosoapele ori stins lumina în cameră. Erau alții plătiți să facă treaba asta în locul lor. Astăzi, cu siguranță, Udrea și Bica și-au făcut singure patul, au spălat buda, să nu pută chiar atât de rău, și au alergat cu mopul după șoricei, „ruși“ și alte gângănii ajunse la ele în celulă.

Ce ți-e și cu viața asta! Azi te crezi buricul pământului și îți ciugulesc toți pupincuriștii din palmă, mâine nu te mai bagă nimeni în seamă. Ieri ai fost doamna ministră a Dezvoltării, și toți bărbații s-ar fi făcut preș sau potecă în calea ta, iar mâine, nu este exclus ca, pentru mulți ani de acum încolo, să fii strigată după un număr ce ți se dă la intrare pe poarta Penitenciarului.