Crin Antonescu, faraonul: Adio, dar mai stau puţin!

Crin Antonescu, încă, preşedintele liberalilor ne dovedeşte că demisia nu este întotdeauna un act unilateral şi simplu, ci poate fi un act multilatateral şi complicat. Conform înţelsului comun, demisia este un act unilateral de voinţă prin care angajatul comunică angajatorului, printr-un act scris, încetarea contractului individual de muncă.

Este adevărat că angajatorul poate solicita o perioadă de preaviz. Sau nu. Însă, Crin Antonescu şi-a acordat singur o perioadă de preaviz de o lună. Şi, înainte de a-şi anunţa demisia, a comandat o şedinţă de taină cu subalternii săi din Biroul Politic Naţional (BPN), pentru a stabili strategia demisiei. Şi s-a stabilit. Toţi vicepreşedinţii PNL şi-au dat demisia împreună cu Crin Antonescu, asumându-şi răspunderea pentru eşecul de la alegerile europarlamentare. Este un gest care ne aminteşte de funeraliile faraonilor, care îşi exercitau puterea, o vreme, şi după moarte. Şi impuneau întregii suite să fie înmormântată împreună cu El.

E drept că, din perspectiva alegerilor din ultimii 20 de ani, rezultatul PNL la alegerile europarlamentare nu este chiar un eşec. Cincisprezece la sută este un procent aflat în zona scorurilor bune obţinute de liberali, conform bazinului lor electoral. Însă, atunci când Crin Antonescu şi-a convins partidul să iasă din USL, promitea succese măreţe şi victorii multe. Ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, partidul a intrat într-o perioadă de frământări interne. Ceea ce era de aşteptat. Dacă preşedintele Antonescu ar fi fost un lider cu capul pe umeri şi ar fi transmis mesajul real, că liberalii vor pierde posturile din administraţie şi partidul va deveni unul de dimensiuni modeste, în opoziţie, probabil că Delegaţia Permanentă nu ar fi votat ieşirea din USL. Cel puţin, nu până după alegerile prezidenţiale. Sau, dacă ar fi votat ieşirea din USL şi de la guvernare, ar fi acceptat că este vorba despre un sacrificiu necesar pentru limpezirea partidului şi plasarea lui în zona dreptei politice, unde consideră că îi este locul. Însă, Crin Antonescu nu a transmis mesajul real, ci ceea ce visa el că se va întâmpla. Victoria PNL şi Crin Antonescu, preşedinte!

Acum, Crin Antonescu, faraonul, şi-a luat adio de la partid, dar, mai stă puţin, atât cât să-l mai ţină captiv în umbra sa şi să-l tragă după el în mormânt.

Sunt convins că PNL-ul nu va muri. Va ieşi de sub umbra faraonului, însă foarte şifonat şi slăbit. Vor trece luni sau ani până când liberalii îşi vor găsi din nou un lider credibil. Unul ar fi putut fi Klaus Iohannis, însă, Crin Antonescu a avut grijă să-l tragă sub pulpana sa. Şi îl ţine în continuare acolo, astfel încât acesta să se confunde cu eşecul faraonului.

Jocul disperat şi murdar al lui Crin Antonescu se vede şi din faptul că a cerut şi liderilor care au obţinut peste 20 la sută în judeţele lor să demisioneze. În ciuda faptului că şi-au îndeplinit obiectivul propus de Antonescu. Sorin Frunzăverde şi Marcel Vela (Caraş-Severin), Teodor Atanasiu (Alba) şi Răducu Filipescu (Călăraşi) ar fi trebuit să spună la şedinţa BPN: Nu, domnu’ Antonescu, noi nu demisionăm, că ne-am îndeplinit obiectivul în judeţele noastre! Dar, ce greu e să te pui contra faraonului, chiar dacă e muribund, fiindcă rişti ca pupincuriştii de profesie să te acuze de trădare şi să te dea afară. Prin urmare, cu Crin Antonescu de gât, PNL-ul se scufundă încet. Va reveni la linia de plutire abia după ce se va elibera de cadavrul politic.