Aniversarea artistei Emilia Dumitrescu la Muzeul Brailei
Miercuri, 31 iulie 2013, începând cu ora 17, la Galeria de artă Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, cu ocazia aniversarii a 92 de ani de la nasterea artistei Emilia Dumitrescu, are loc întâlnirea celor care au cunoscut-o şi i-au apreciat opera.
Intalnirea va marca şi închiderea expoziţiei "Aur şi cenuşă" care a prezentat, pe tot parcursul lunii iulie, o selecţie dintre cele mai cunoscute acuarele ale artistei, realizate între anii 1967 – 1975.
Emilia Dumitrescu (1921 – 2005), pictor şi gravor de mare forţă expresivă, creator de imagini emblemă ale spaţiului brăilean, în complexa sa alcătuire: oraşul, Bălţile, Bărăganul ne-a lasat, pe langa opera, modelul artistului responsabil, care a reacţionat cu instrumentele sale la deciziile factorilor politici de a distruge ecosistemul Insulei Mari a Brăilei, într-o epocă deloc îngăduitoare cu protestele.
Iubind până la uitarea de sine aceste locuri, Emilia Dumitrescu a înţeles să le rămână fidelă, să le surprindă spiritul şi să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru înfăţişarea lor. A contemplat natura, a meditat asupra ei şi a visat-o, iar fiecare experienţă a fost fixată cu creionul, cu pensula, cu dăltiţa şi acul de gravură, în mii de schiţe. Unele au fost reluate şi continuate din amintire, în încercarea de a perpetua, astfel, frumuseţea a ceea ce ea numea Împărăţia Apelor.
Într-un interviu acordat revistei Excelsior în iulie 2000, Emilia Dumitrescu mărturisea: „Uneori, dar rare sunt momentele acelea, regret că nu mi-am împlinit viaţa altfel. Dar până la urmă îmi spun că a-ţi trăi viaţa înseamnă să faci în aşa fel încât, atunci când te retragi, să laşi ceva durabil în urma ta. Şi eu las o operă.”
Intalnirea va marca şi închiderea expoziţiei "Aur şi cenuşă" care a prezentat, pe tot parcursul lunii iulie, o selecţie dintre cele mai cunoscute acuarele ale artistei, realizate între anii 1967 – 1975.
Emilia Dumitrescu (1921 – 2005), pictor şi gravor de mare forţă expresivă, creator de imagini emblemă ale spaţiului brăilean, în complexa sa alcătuire: oraşul, Bălţile, Bărăganul ne-a lasat, pe langa opera, modelul artistului responsabil, care a reacţionat cu instrumentele sale la deciziile factorilor politici de a distruge ecosistemul Insulei Mari a Brăilei, într-o epocă deloc îngăduitoare cu protestele.
Iubind până la uitarea de sine aceste locuri, Emilia Dumitrescu a înţeles să le rămână fidelă, să le surprindă spiritul şi să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru înfăţişarea lor. A contemplat natura, a meditat asupra ei şi a visat-o, iar fiecare experienţă a fost fixată cu creionul, cu pensula, cu dăltiţa şi acul de gravură, în mii de schiţe. Unele au fost reluate şi continuate din amintire, în încercarea de a perpetua, astfel, frumuseţea a ceea ce ea numea Împărăţia Apelor.
Într-un interviu acordat revistei Excelsior în iulie 2000, Emilia Dumitrescu mărturisea: „Uneori, dar rare sunt momentele acelea, regret că nu mi-am împlinit viaţa altfel. Dar până la urmă îmi spun că a-ţi trăi viaţa înseamnă să faci în aşa fel încât, atunci când te retragi, să laşi ceva durabil în urma ta. Şi eu las o operă.”
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu