Vişinescu, o condamnare care nu dovedeşte nimic, sau penultima batjocură - interviu cu domnul Ciobică Grigore, presedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic - filiala Brăila (prima parte)

De Ionel Lazarică 11 Noiembrie 2016, 18:09 Atitudini

Grigore CiobicaÎntrebare: Ce părere aveţi despre condamnarea torţionarului-general Vişinescu?
Răspuns: Este penultima bătaie de joc la adresa segmentului de populaţie numit-foştii deţinuţi politic. După 25 de ani de democraţie originală, numită astfel de domnul Iliescu, statul român abia a reuşit să descopere un torţionar al deţinuţilor politic, din miile de integratori ai comunismului, fíe ei securişti, miliţieni, ştefan-gheorghişti. Un general de miliţie, cât era el de general, rămânea în picioare încă o oră după ce pleca ofiţerul sau subofiţerul de securitate de la care primise ordinul. Teroarea creştea la fiecare deget ridicat de securistul venit în control, iar duritatea pedepsei se amplifica prin râvna cu care, caraleul miliţian, căuta să-şi demonstreze credinţa şi loialitatea faţă de partidul comunist de tip Dej şi Ceauşescu.

Întrebare: De ce numiţi partidul communist ca fiind de tip Dej şi Ceauşescu?
Răspuns: N-am auzit şi n-am citit despre un partid doctrinar, deci bazat pe o doctrină, care prin tezele sale să propăvăduiască ura, minciuna, corupţia, nemunca, neştiinţa, trădarea de neam şi ţară, necredinţa şi crima. Toate aceste traume caracterizează numai acele partide a căror doctrină scapă de sub controlul dreptăţii şi adevărului ajungând pe mâna unora de tip Dej şi Ceauşescu. Nu doctrina este de vină ci individul care o aplică şi toata gloata de integratori din subordinea lui, care spre nesurprinderea istoriei, i-a trădat pe amândoi, dacă ne referim stict la cazul Dej şi Ceauşescu. La acest capitol trebuie să menţionăm că Dej era un muncitor fără o pregătire deosebită pe direcţia specifică marilor conducători de popoare. Şi totuşi, atitudinea lui faţă de dominaţia sovietică asupra neamului său, se pare că a produs consecinţe deosebite asupra lui, probabil hrănite chiar din interiorul grupului său, consecinţe pe care istoria le-a tăcut şi încă le mai tace. Ceauşescu, un alt muncitor, tot cu o pregătire minoră. Oricâtă voinţă i-ar fi fost imprimată de integratorii comunismului, tot nu putea să ajungă conducătorul unui popor care avea deja peste două mii de ani de existenţă în istoria lumii. Ne întrebăm cum a reuşit să conducă ţara şi până la urmă să fie împuşcat?! Răspunsul e simplu: el cu două clase, generalii lui absolvenţi ai facultăţilor de la Moscova. Putea oare un general să nu-şi dea seama, la pregătirea sa, că omul care îi dădea ordine în numele partidului, al ţării, al naţiunii, nu era decât o glugă de ciocani şi nimic altceva? Ei bine, la umbra acestei glugi, ei, subconducătorii, ei, integratorii, îşi plămădeau propriile lor idei ticluite bine încă de pe băncile facultăţilor absolvite. Faptul că nu a ştiut să ia ultima decizie cât avea încă puterea în mâinile sale, respectiv, faptul că l-au urcat alţii în elicopter, demonstrează căpuşeala subordonaţilor săi, generali şi subgenerali, dorinţa de a scăpa de el şi spălarea pe mâini în faţa istoriei.

Întrebare: Aţi întâmpinat în cei 6 ani de detenţie executaţi din cei 18 ani de muncă silnică, un  caz asemănător torţionarului - general Vişinescu luat în discuţie?
Răspuns: Au fost multe cazuri începând cu anchetele din securitate conduse de securişti cu grad de la locotenent în sus, până la general şi miliţieni cu acelaşi grad. Unii mai răi decât alţii. In cazul meu strict, securistul mă ancheta zâmbind, iar când refuzam să răspund la întrebare, de exemplu "când vin americanii?", din spatele meu veneau doi-trei haidăi în costumaţie albastră cu trese de subofiţeri pe umeri şi în papuci, ca să nu-i aud, luându-mă prin surprindere, lovindu-mă brutal. Brutal e puţin spus. Uneori îmi reveneam şi după două ore cu apă rece turnată peste mine. După un astfel de exerciţiu, securistul tot zâmbind îmi spunea sec "vezi ce păţeşti dacă nu ne spui când vin americanii!?" Şi acum ce să fac? Să-i urmăresc pe toţi cei care m-au lovit? Pe atunci mă consideram într-un război care s-a întins pe mai multe decenii; învinşii nu pun întrebări. Cu timpul am înţeles, datorită bătăilor şi caznelor la care am fost supus, relaţia strânsă dintre venirea americanilor, posturile de radio clandestine Europa Liberă şi Londra şi numărul mare al deţinuţilor politic prezenţi pe eşichierul politic al Republicii Populare Române. Mult mai târziu, după derularea altor evenimente, inclusiv celor de după '89, mi-am dat seama că venirea lor în România, probabil pregătită încă din anii '45, era doar pentru interesele lor şi nu ale românilor.

 

Autor Ionel Lazarică 11 Noiembrie 2016, 18:09 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii