Traian Vuia, un român care a marcat istoria mondială a aeronauticii

De Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 20 Martie 2017, 13:51 Atitudini

Pe câmpul  Montesson de lângă Paris, la data de 18 martie 1906, Traian Vuia efectua primul zbor din lume cu un aparat autopropulsat, mai greu decât aerul. Cu acest zbor Traian Vuia avea să intre în istorie ca un pionier al aviaţiei mondiale. El este considerat inventatorul primelor avioane care aveau propriile sisteme de decolare, de propulsie și de aterizare. Astfel, el îndeplinea visul aprig împletit cu istoria cunoscută a omenirii: zborul.

Încă de la 16 februarie 1903, Traian Vuia a depus la Academia de Științe a Franței un memoriu pentru obținerea unui brevet de invenție pentru un ,,aeroplan-automobil”. Aparatul poreclit ,,liliacul” a fost realizat și pregătit de zbor încă din luna decembrie 1905.
                                                                    
  carte postala                                                                                                               

   Carte poștală cu Traian Vuia și avionul său                       

Documentele vremii descriu modul cum a decurs zborul: ,,după o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care palele elicei s-au oprit și avionul a aterizat”. Zborul a îndeplinit toți parametrii tehnici propuși de Traian Vuia.

VuiaParcurgând datele biografice, putem afla că Traian Vuia s-a născut în 1872, în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astăzi Traian Vuia, județul Timiș) din (fostul comitat) Caraș-Severin, fost în Austro-Ungaria, în prezent în România. Părinții săi au fost preotul Simion Popescu și Ana Vuia; aceasta fiind cea de-a doua lui soție.
A urmat cursurile primare la Bujor (azi Traian Vuia) și Făget. Între 1884 și 1892, urmează liceul la Lugoj. Aici petrece mult timp în mijlocul familiei lui Coriolan Brediceanu, care-l va sfătui, ajuta și încuraja mai târziu în cariera sa.

Traian Vuia a dovedit de când urma cursurile primare, și apoi secundare, o atracție irezistibilă și o predilecție pentru mecanica aplicată și de fizică. La zece ani asista la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvolta o mare pasiune pentru zmeie. El urmărește atent detaliile lor și încearcă să construiască altele mai perfecționate.
Ajuns la liceu, Traian Vuia își însușește noțiuni de fizică și mecanică și nu se mai mulțumește să construiască zmeie, ci încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forțele care acționează la lansarea și menținerea lui în aer, condițiile de echilibru etc. Voia să înțeleagă zborul și, mai ales, voia să mânuiască zmeie, să le facă a se mișca în văzduh după propriile idei. Astfel putem considera că acesta crea și fundamentele unei noi științe: aerodinamica.

După absolvirea liceului și trecerea cu succes a  bacalaureatului în 1892, Traian Vuia se înscrie la Politehnica din Budapesta.  A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secția mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept și va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. Astfel o bună parte din studenția lui Vuia este deviată de la adevăratele lui aspirații și aptitudini.

Tânărul reușește să se afirme și în domeniul științelor juridice. Astfel la 6 mai 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”. După terminarea facultății Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care-l numește aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu reușește să-și ducă la capăt proiectul și decide în schimb să plece la Paris, în iulie 1902. Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanțeze proiectul, mai ales a pasionaților de aerostate însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o mașină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura.
 
Înainte să plece în capitala Franței, i-a spus mamei sale: „Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ți pară rău; că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă”. Traian Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil.

În iarna lui 1902/1903, Vuia începe construcția aparatului, perfecționând până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Se lovește din nou de probleme de natură financiară, dar reușește să le depășească, ajutat și de mentorul său Coriolan Brediceanu. În toamna lui 1904 începe să-și construiască și un motor, tot invenție personală.

Vuia însă continuă să-și promoveze proiectul și-l trimite Academiei de Științe de la Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea că: Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis.

În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Invenția brevetată se numește aeroplan automobil. În 1904 obține un brevet pentru această invenție în Marea Britanie.

Întreaga parte mecanică e terminată în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie 1905, după ce i se montează motorul, și este numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea prevăzută o greutate totală de 250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început în 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.

Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare. De atunci a fost scoasă în evidență și propagată ideea că Vuia a reușit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, "la bord", fără "ajutor extern" (pantă, cale ferată, catapultă etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbateri asupra definiției de primul aeroplan.

Traian Vuia a continuat să își perfecționeze avioanele, primul motor utilizat fiind înlocuit cu altul, de 24 cai-putere, astfel că aparatul Vuia nr. 1 a devenit Vuia nr. 1 bis, apoi Vuia nr. 2. În colaborare cu Marcel Yvonneau, a realizat și brevetat două elicoptere (între anii 1918-1922) care aveau mai multe rotoare de sustentație, și cu axe separate.
Pe lângă acestea, Vuia a construit și o torpila aeriană, în 1917, în colaborare cu Victor Tatin, și generatoarele de aburi de joasă și înaltă presiune. În 1946, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Patru ani mai târziu, s-a stins din viață, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din București.

 

Autor Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 20 Martie 2017, 13:51 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii