Trădătorii lui Cuza (II)

De Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 03 Aprilie 2016, 07:43 Atitudini

Dimitrie A. Sturdza
Trădările omului său de încredere, Dimitrie A. Sturdza
Prima trădare. În 1909, soţia domnitorului, Elena Cuza, împlinea 83 de ani. Cum se împlinea jumătate de secol de la Unirea Principatelor, soţia domnitorului a fost vizitată de Vespasian Pella, care a consemnat amintirile doamnei referitoare la trădătorul Dimitrie A. Sturdza:
Elena Cuza
Măria Sa Cuza avea ca secretar al său pe Mitiţă Sturdza, văr primar cu mine, căci mama mea era sora bună cu tatăl lui Sturdza. Prin 1863, Cuza, rugat de mine, permite revoluţionarilor poloni să treacă prin ţară arme şi muniţii pentru o mare revoluţie ce o preparau polonii. Mitiţă Sturdza află acest secret şi găseşte cu cale să-l divulge după cum mai făcuse şi alte acte de asemenea măsură. Şi atunci soţul meu, într-un moment de mare indignare l-a luat de gulerul hainei şi l-a azvârlit pe scările palatului… De atunci a încetat de a mai fi secretarul Domnitorului… dar tot de atunci s-a născut şi acea ură neîmpăcată pe care i-a purtat-o lui Cuza vodă şi după moarte. De aceea, la detronare, vărul meu Mitiţă Sturdza a avut rolul său în conspiraţiune şi din tot ce l-a preocupat mai mult au fost corespondenţa şi actele Domnitorului Cuza, pe care în noaptea detronării s-a grăbit să i le sustragă.
Desigur că în cutiile biroului lui Sturdza pe care s-a telegrafiat acum de la Paris ca să i le sigileze, se vor fi găsind şi o parte din actele bărbatului meu”.

A doua trădare. Subiectul detronarii lui Alexandru Ioan Cuza a rămas unul fierbinte până în secolul al XX-lea - în mare parte şi datorită faptului că trădătorul D.A. Sturdza era înca activ în viaţa politică a României. Astfel, în anul 1903 ziarul bucureştean “Ţara” publica un articol sub titlul “Trădarea lui Sturdza faţă de Cuza”, din care redăm principalele pasaje în rândurile următoare:

“Împăratul Napoleon al III-lea avea o simpatie deosebită pentru Cuza, de când cu lagărul de la Furceni (Prahova) şi gândindu-se cum ar putea să-l mărească în faţa românilor îi trimite o scrisoare printr-un curier special, în care îi scrie: <<Strânge oricâtă armată ai şi concentreaz-o în câteva puncte pe malul Dunării, apoi proclamă independenţa ţării, căci eu voi sili pe Turcia să primească pe aceasta ca fapt împlinit>>.

Bucuros de o asemenea veste, Domnitorul a avut funesta idee de a o comunica şi secretarului său particular de atunci, nimeni altul decât Dimitrie A. Sturdza. Acesta, în înţelegere cu Ion Ghica, fostul Bey de Samos, s-a grăbit să înştiinţeze consulii englez, austriac şi prusian de uluitoarea tentativă napoleoniană. Pe dată a fost alarmată presa occidentală, spre penibila impresie a împăratului Franţei.
Drept urmare, telegrama laconică a lui Napoleon al III-lea către Cuza vodă suna aşa: <>. Telegrama era însoţită de extrase din presa engleză ce publicase textul scrisorii lui Napoleon către Cuza.

Indignarea lui Cuza-vodă n-a mai avut margini, a aşteptat cu nerăbdare sosirea necredinciosului secretar particular de la palat şi întâmpinându-l în capătul de sus al scărilor din interiorul edificiului domnesc ieşean din strada Lăpuşneanu i-a aplicat corecţia meritată: <<Mişelule, ceea ce publică  ziarele engleze, le-au cunoscut Napoleon, eu şi cu tine: cine este trădătorul între noi?>> şi fără să mai aştepte un răspuns îl pălmui pe Dimitrie A. Sturdza, dându-i un picior în spate care îl făcu să se rostogolească pe scara palatului.

După ce furia îi trecu, Cuza vodă îşi dete seama ce trebuia să facă şi trimise să-l prindă şi să-l aresteze pe D. A. Sturdza. Însă în zadar îl căutară prin toate părţile căci trădătorul înţelesese situaţia sa critică, fugise la Giurgiu şi de acolo trecu Dunărea în Turcia pe care o servise în detrimentul patriei şi naţiunii române”.

Hoţul de documente tot ziarul “Ţara” publica, tot în 1903 o altă investigaţie referitoare la relaţia Sturdza – Cuza; de data aceasta fiind vorba de documentele sustrase de către fostul secretar: “Este stabilit astăzi că domnul D. A. Sturdza e acela care a sustras documentele rămase în palat în urma abdicării domnului Cuza. Rămâne de stabilit în ce condiţii D. A. Sturdza a sustras aceste documente ale fostului său protector şi ce a voit să facă cu ele. După cercetări minuţioase şi ajutaţi şi de întâmplare, am reuşit să dăm peste sentinela postată în cabinetul unde se aflau aceste hârtii preţioase în ziua când au fost sustrase de către Sturdza”.

Martorul principal în 1903 era un soldat din garda civilă care a fost prezent la evenimente: “Păream foarte mirat de ce m-a postat să păzesc acea încăpere, când căpitanul meu văzându-mi nedumerirea îmi zise: <>. Abia postat acolo văzui trecând pe generalul Haralambie şi apoi pe Golescu. Locotenenţii Domneşti, care veneau să vadă dacă mobilele ce mi s-au încredinţat spre pază erau în bună stare. (…) După o jumatate de oră a venit şi Dimitrie Sturdza care încerca să se apropie de dulapul de nuc. Eu însă l-am somat să se depărteze şi dânsul se supuse la somaţia mea. Puţin mai târziu, domnul Sturdza pătrunse în acea cameră însoţit fiind de colonelul meu Serurie care mi-a dat ordin să ies de acolo şi să rămân de pază la uşă, nelăsând pe nimeni să intre în acea cameră. Căpitanul meu, Nita Radovici, veni atunci spre mine întrebându-mă de ce mi-am părăsit postul? I-am explicat cele întâmplate şi atunci dânsul îmi zice: <>.
Nu trecu mult şi domnul Sturdza iese din acea cameră insoţit de Serurie şi ţinând sub braţ un voluminos pachet de hârtii.
Domnul Sturdza care parea foarte radios, ajungând în dreptul scării strânse mâna lui Serurie şi crezând că nu înteleg îi zise pe franţuzeste: <<Iţi mulţumesc, ai făcut un serviciu cauzei noastre>>”.

D.A. Sturdza avea să moară în 1914 - ultimii şapte ani din viaţă petrecându-i în ospicii. Fiul său, colonelul Alexandru Sturdza avea să trădeze trecând la nemţi în anul 1917 cu planurile de luptă ale armatei române.

Al.I.CuzaLoialitatea lui Cuza după detronare
Alexandru Ioan Cuza avea să primească în 1868 propunerea de a se reîntoarce pe tronul României –
propunere venită din partea Franţei şi pe care avea s-o refuze spunând că nu îşi doreşte să se reîntoarcă în România cu sprijinul unei puteri străine.

La momemntul detronării, “Monstruoasa Coaliţie” a lansat o amplă campanie de dezinformare prin presă în care susţinea că domnitorul Cuza intenţionează să se alieze cu Rusia. D.A. Sturdza avea să susţină mai apoi că deţine acte - dintre cele furate din cabinetul lui Cuza - care probează această acuzaţie, însă nu a publicat niciodată aceste presupuse dovezi. În orice caz, campania de dezinformare avea să-şi atingă ţinta şi să blocheze relaţia lui Cuza cu împaratul Napoleon al III-lea. Diplomaţia franceză avea să-şi dea seama de greşeală abia doi ani mai târziu, când ducele de Grammont, ambasadorul francez, avea să poarte următorul dialog cu principele detronat Cuza, dialog reprodus în volumul editat de istoricul Stelian Neagoe:

Ducele: Ei bine ne-am săturat de Carol, este destul.
Cuza: Pentru ce?
Ducele: Ei, dar este cât se poate de prusac. Şi-a uitat toate angajamentele, cele luate de familia sa, de doamna Cornu. Alianţa cu împăratul, miniştrii săi sunt în relaţii supravegheate cu Rusia. Delicateţuri de ambele părţi - evident pe fond de autoapărare. Se joacă (indescifrabil), ce credeţi?
Cuza: Că ruşii se folosesc de acei oameni şi se vor servi până când vor fi câştigat ceea ce este de câştigat şi că-i vor abandona atunci când nu le vor mai fi de vreun folos. Dar acest lucru nu mi se pare la fel de grav ca faptul că dumneavoastră păreţi a vă teme. Încearcă să se păcălească unii pe alţii.
Ducele: Da. Rapoarte alarmante. Bratianu vrea să răstoarne pe Carol şi să proclame republica.
Cuza: Credeţi că ţara îi va urma?
Ducele: Nu ştiu ce să cred. Vă mărturisesc că sunt foarte stânjenit. Mai înainte politica din Principate se făcea la Constantinopol şi la Paris. Acum este deplasat. Se face la Viena, de când suntem în alianţă cu Austria pe problemele Orientului. Sau nu mai sunt eu la curent cu aceste chestiuni. Primesc rapoarte contradictorii de la Bucureşti, Iaşi şi v-aş fi recunoscător să vă ştiu părerea.
Cuza: Permiteţi-mi domnule duce să vorbim în termeni academici şi să vorbim despre lucruri mai agreabile. Situaţia politica din România este un subiect care nu mă atrage. Sunt jenat. Dumneavoastră sunteţi ambasador; eu sunt un principe detronat. Vedeţi domnule ambasador, vreţi cumva să mă faceţi principe al hazardului; aţi venit să-mi faceţi nişte propuneri?
Ducele: Dar principe fiţi încredinţat că noi nu am fost niciodată ostili persoanei dumneavoastră, noi am fost dezolaţi şi nu am fi uimiţi deloc dacă v-aţi relua locul. Numai dumneavoastră puteţi restabili ordinea. Nimeni nu mai are influenţă în afară de dumneavoastră.
Cuza: Sunteţi sigur că interesele franceze nu ar avea nimic de pierdut?
Ducele: Da.
Cuza: În acest timp la Paris m-au considerat implicat în ameninţările dinspre Rusia.
Ducele: Ah, s-au făcut prostii; da, am crezut-o; ne-am lăsat înşelaţi.
Cuza: Dar permiteţi-mi să vă spun ceva: orice s-ar întâmpla, nu voi consimţi niciodată a intra în România printr-o intervenţie străină, cu ajutorul Franţei, tot atât de puţin ca şi cu cel al Rusiei. Nu aş vrea să ajung altfel decât prin ţară.
Ducele: Cu dumneavoastră principe, suntem siguri că influenţa rusă nu va ajunge să predomine în România.
Cuza: Între timp, am fost luat drept rus la Paris.
Ducele: Acum ştim adevărul, dar am fost prost informaţi, am făcut şi prostii”.

Ca peste tot în lume, înalta trădare (hiclenirea sau hainia Domnului ţării) şi complotul de înaltă trădare au fost considerate crime şi pedepsite dintotdeauna, începând cu „Legea ţării” şi până la codurile penale moderne prin pedeapsa capitală. Totuşi, folosirea trădării în scopuri politice a condus adesea la impunitate şi chiar la considerarea autorilor săi, ieşiţi învingători, drept eroi naţionali. (Vezi decembrie 1989). Iar butada lui Napoleon „iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători” a rămas şi ea, în toate cazurile, valabilă…

Date culese de Col.(r) dr.ing. AVĂDANEI CONSTANTIN

 

Autor Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 03 Aprilie 2016, 07:43 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii