Rugaminte la Tebea lânga tâmpla lui Avram Iancu

De Redactia 10 Noiembrie 2013, 13:38 Atitudini
Acum la împlinirea a 141 de ani de la moartea marelui erou national Avram Iancu putem afirma cu tarie ca acest Crai al Muntilor ne-a lasat mostenire cel mai frumos testament: „Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad Natiunea mea fericita”.

Doar Mihai Eminescu a mai lasat asemenea frumoase cuvinte care au devenit nepieritoare: Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,/ Tara mea de glorii, tara mea de dor,/ Bratele nervoase, arma de tarie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!

Idealurile pentru care a trait, a luptat si s-a sacrificat Avram Iancu s-au împlinit dupa 46 de ani de la moartea sa la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Alaturi de marii fauritori ai Marii Uniri se afla si Avram Iancu, împreuna cu tribunii si capitanii sai, pentru ca programul stabilit la 3/15 mai 1848 la Blaj a ramas orientarea politica de baza pâna la îndeplinirea visului de veacuri al românilor.

Daca Avram Iancu nu lupta si nu se sacrifica pe altarul istoriei Neamului Românesc acum noi vorbeam ungureste, îi sarbatoream si îi omagiam pe Hatvany, Kemeny, Kossuth, Horty si alti lideri unguri, care nu au dorit altceva de-a lungul istoriei decât suprimarea si supunerea românilor.

Iata de ce Iancu al nostru nu este iubit de unguri, pentru ca idealul sau s-a împlinit si acum se încearca denigrarea si defaimarea Iancului, un adevarat martir si erou al Natiunii Române. În zilele noastre unii au încercat sa-l spânzure pe marele erou, fara sa-si dea seama ca geniul lui Avram Iancu este nemuritor, iar altii au scris pe coperta unei reviste, sub forma de întrebare: “ Avram Iancu, erou sau criminal?”, desigur numai niste ticalosi si mizerabili pot face asa ceva.

Si mai grav este faptul ca recent s-a încercat ca din stema judetului Alba sa fie înlocuite Tricolorul si sigiliul lui Avram Iancu, adevarate simboluri nationale cu simboluri habsburgice. Acum este momentul sa spunem, de fata cu marele erou, ca nu vom permite asa ceva. Chemam autoritatile responsabile sa dea dovada de întelepciune, sa ceara scuze eroului national si sa îndrepte erorile pe care au încercat sa le înfaptuiasca.

De asemenea Avram Iancu împreuna cu înaintasii Revolutiei de la 1848-1849 au încercat sa realizeze o stema a Transilvaniei prin care sa fie si românii reprezentati alaturi de unguri, secui si sasi, natiuni privilegiate. Nu s-a reusit acest lucru, deoarece ungurii au respins proiectul românesc de stema, considerându-i pe români inferiori, tolerati si nedemni de a fi reprezentati pe stema Transilvaniei, în ciuda faptului ca erau majoritari în Tara lor.

Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în anul 1921 a fost realizata stema României Mari. Printr-o grava eroare sau tradare si de aceasta data, românii din Transilvania nu au fost reprezentati pe stema, în ciuda insistentelor facute fata de Regele Ferdinand. Aceasta situatie a continuat pâna în anul 1992, când Parlamentul României a adoptat actuala stema a României. Si de aceasta data putem spune de aceeasi grava eroare sau tradare, deoarece românii din Transilvania nu au fost inclusi pe stema fiind eliminati. Au trecut 418 ani, de când în anul 1595 a fost realizata stema Transilvaniei când principe era Sigismund Bathori, si de atunci si pâna azi ardelenii nu sunt reprezentati pe stema Transilvaniei si nici pe stema României, un lucru deosebit de grav.

De mai bine de 10 ani Fundatia Alba Iulia 1918 pentru Unitatea si Integritatea României, prin revista Dacoromania solicita parlamentarilor si demnitarilor din judetul Alba, autoritatilor locale si centrale sa repare aceasta grava eroare si greseala istorica, dar din pacate fara nici un rezultat pâna acum.

Primul semnal în aceasta privinta l-a dat prefectul judetului Alba, Gheorghe Feneser care a intervenit oficial la premierul Victor Ponta pentru ca ardelenii sa fie reprezentati pe stema României. Aceasta stire a aparut în ziarul Unirea din 21 august 2013. Acesta este primul demers al unui demnitar din 1992, deci dupa 21 de ani, când a aparut actuala stema a României, cu largul concurs si cu tradarea Mariei Dogaru din Bucuresti care s-a straduit din toate puterile ca ardelenii sa nu fie reprezentati pe stema si a reusit. Ne întrebam acum: Oare ce au facut parlamentarii si demnitarii din Transilvania pentru îndreptarea acestei erori? Raspunsul este simplu, nepasare, indiferenta si sfidare a celor ce i-au ales.

Sa speram ca acum a venit momentul ca aceasta eroare, greseala, tradare, diversiune sa fie corectate si ca se vor alatura si parlamentarii si demnitarii din judetul Hunedoara si din alte judete. Ne întrebam: Ce se urmareste prin refuzul ca ardelenii sa fie reprezentati în stema Tarii sau prin încercarea de modificare a mai multor steme ale unor orase si judete din Transilvania, prin ofensiva revizionismului hungarismului? Si la aceasta întrebare raspunsul ni-l da Laszlo Tokes, care sprijinit de Budapesta solicita ca Transilvania sa devina un protectorat al Ungariei, sa se realizeze un drapel al Transilvaniei si autonomia secuimii, calcând în picioare demnitatea românilor. Imediat dupa aceste pretentii a venit din Ungaria, cu forte proaspete Vona Gabor, liderul miscarii de extrema dreapta – Jobbik si a declarat în cadrul Taberei Tineretului Maghiar din Ardeal, de la Borzont, în judetul Harghita, ca “partidul sau va apara într-atât drepturile si interesele maghiarilor din Transilvania încât va merge pâna la asumarea unui conflict cu România”. Aceasta este o declaratie de razboi asemanatoare cu declaratiile Budapestei din anul 1940, dupa care la 30 august 1940 României i-a fost impus Diktatul de la Viena. Desigur nu trebuie sa facem o tragedie din aceste declaratii, dar nici nu trebuie sa dam dovada de nepasare si indiferenta în fata unor pretentii revizioniste, revansarde ale iredentismului maghiar. Autoritatile de la Bucuresti trebuie sa le dea o replica ferma si hotarâta mergând pâna acolo încât sa interzica deplasarea unor lideri maghiari prin Transilvania care fac asemenea declaratii antiromânesti.

Presedintele Traian Basescu l-a decorat pe Laszlo Tokes cu cea mai înalta distinctie a Tarii - “Steaua României”, desi acesta, de aproape 24 de ani, lupta pe toate fronturile împotriva Statului Român, iar pentru eroina Sabina Elena din Covasna, “Fetita cu Tricolor”, care a devenit un simbol al românismului n-a gasit nici un cuvânt de multumire.

Constatam cu mâhnire ca prin multele provocari la adresa Neamului Românesc se încearca dezbinarea Unitatii Nationale a Românilor, folosindu-se de simbolurile nationale, de monumente, de schimbarea datei Zilei Nationale, falsificarea istoriei, neglijarea si uitarea de eroii neamului.

Aceeasi situatie este similara în multe orase din Transilvania unde dispar simboluri românesti, se înmultesc monumentele unguresti dedicate Revolutiei ungare de la 1848-1849 si celui de-al Doilea Razboi Mondial, unele monumente de neadmis în România. Au aparut monumente dedicate celor 13 generali maghiari, lui Wass Albert, Szasz Kalman, Vasvari Pal, Klapka Gyorgy, Marton Aron si altora.

Trebuie revazute urmarile ce le produce studiul manualelor alternative de istorie care falsifica si denatureaza adevarul istoric ale principalelor evenimente, punând accentul pe holocaust si crimele comunismului asupra umanitatii, abandonând holocaustul si calvarul românilor din Transilvania, Basarabia si Bucovina. În Rusia exista zeci de cimitire unde si-au pierdut viata sute de mii de români, abandonate si uitate complet de autoritati.

Nu trebuie sa neglijam cum se aplica legile privind restituirile si retrocedarile de proprietati, existând riscul de a le restitui de mai multe ori si de a le plati de zeci de ori valoarea acestora. De asemenea vânzarea pamântului catre straini ne pune siguranta statului în pericol, daca fenomenul este scapat de sub control. Vecinii nostri au gasit solutii mult mai bune atât la restituiri, care au fost plafonate, iar în ce priveste vânzarea pamântului, aceasta se face cu multe restrictii, pe care românii le-au eliminat din start.

Recent a fost aratata care va fi structura regionalizarii, ramânând ultima varianta cu zece regiuni. Aici trebuie tras un semnal de alarma la regiunea Brasov, unde împartirea judetelor s-a facut pe placul maghiarilor. În viitor, aici ramâne un risc major privind impunerea naravurilor ungurilor asupra românilor si în loc sa se faca un lucru bun vom regreta, deoarece vor aparea probleme grave.

Peste doua luni si jumatate, la Alba Iulia, capitala de suflet a Neamului Românesc si în toata tara vom sarbatori 95 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iar peste cinci ani, în 2018, ne pregatim de marele jubileu, centenarul Marii Uniri. Din nefericire pentru noi trebuie sa spunem ca nici dupa atâtia ani nu avem ridicat la Alba Iulia un Monument al Unitatii Nationale. Aceasta din cauza vrajmasilor vazuti si nevazuti care de fiecare data, când s-a pus problema ridicarii monumentului, au fost mai puternici si au reusit sa-i învrajbeasca pe initiatori si sa se opuna realizarii acestui frumos si dorit proiect. De peste 20 de ani solicitam autoritatilor locale si centrale implicarea acestora pentru realizarea mult visatului monument. Am ramas doar cu promisiunile parlamentarilor si a demnitarilor, dar monumentul nu exista. Au mai ramas cinci ani pâna la centenar si traim cu speranta ca mult doritul monument se va realiza.

De altfel întreaga clasa politica în cei aproape 24 de ani a excelat doar la capitolul promisiuni. Numai asa se explica situatia în care ne gasim în prezent, doar clasa politica este responsabila de nemultumirile populatiei. Cu toate ca am intrat în Uniunea Europeana si în NATO, standardele de viata si civilizatie ale românilor sunt nesatisfacatoare. Educatia si sanatatea sunt în suferinta, medicii pleaca din tara cu miile, învatatorii si profesorii sunt nemultumiti cu salariile lor. Pensionarii sunt considerati ca o povara, tinerii nu-si gasesc un loc de munca, nu au locuinte, copiilor li se ofera cele mai mici alocatii din Europa, în timp ce cheltuim sume uriase cu maidanezii, încât avem impresia ca statul apara câinii nu copiii. Numai asa se explica cum am ajuns sa avem copii mâncati de câini si mii de oameni muscati de maidanezi, iar autoritatile ramân nepasatoare.

Singurii fericiti sunt parlamentarii care muncesc cel mai putin, iar pentru întretinerea lor se cheltuiesc sume uriase cu cabinetele, masinile si deplasarile lor în tari exotice. Cu toate ca numarul acestora trebuia sa scada semnificativ, asa cum arata datele ultimului recensamânt si cum s-a votat la referendum, numarul parlamentarilor a crescut vertiginos ajungându-se la o armata de parlamentari, care atârna ca o piatra de moara de gâtul românilor.

Asteptam si o reforma a clasei politice, prin care numarul parlamentarilor sa se înjumatateasca si o eficienta mai mare a activitatii acestora. În prezent toate sondajele de opinie arata o foarte mica încredere a populatiei în clasa politica, sub 10 %. Aceasta se datoreaza slabei lor activitati, care pun pe primul plan îmbogatirea lor, interesul de grup si al clientelei acestora, neglijând dezvoltarea economica sanatoasa a Tarii si ridicarea nivelului de trai al oamenilor, neavând o viziune asupra societatii. N-au reusit sa stârpeasca mafia, clanurile baronilor locali care fac adevarata lege, de fiecare data acestia reusesc sa-si impuna oamenii lor prin pomeni electorale si promisiuni pline de demagogie si populism.

Avem nevoie de personalitati capabile, de caracter, în stare sa scoata Tara din saracia si mizeria în care ne aflam, avem nevoie de modele pentru tânara generatie care si-a pierdut încrederea în clasa politica, nu-si gaseste un loc de munca si alege calea de a-si cauta fericirea în tari straine. Asa se explica faptul ca populatia tarii a scazut semnificativ, existând riscul ca în câtiva ani sa se înjumatateasca, în timp ce populatia Europei creste.

Putem spune ca Avram Iancu, înaintasii sai, Mihai Viteazul, Horea, Closca, Crisan si toti cei care s-au jertfit pentru ca noi sa traim fericiti pe aceste plaiuri sunt modele demne de urmat pentru tânara generatie, prezenta în numar mare pentru omagierea Craiului Muntilor.

Am ridicat toate aceste probleme acum, aici în fata lui Avram Iancu, un adevarat Simbol National, cu speranta ca vom fi auziti si se vor îndeplini, spre fericirea românilor, asa cum prevede si Testamentul.

Discurs prezentat în ziua de 15 septembrie 2013, cu ocazia Serbarilor Nationale de la Tebea, judetul Hunedoara, pentru comemorarea a 141 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

Sursa: revista Dacoromania


 

Autor Redactia 10 Noiembrie 2013, 13:38 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate