Plăcuțele de la Tărtăria și toponimia unor locuri din Transilvania

De Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 02 Noiembrie 2016, 08:19 Atitudini
  1. La început a fost Tărtăria şi nu Sumerul

    Ecourile descoperirii celor trei tăbliţe celebre de lut de la Tărtăria pe Mureş în anul 1961 nu s-au stins nici până astăzi. Această epocală realizare a cercetătorului clujean N. Vlassa îşi păstrează întreaga sa valoare universală, fiind apreciată, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.

    Mulţi patrioţi români au avut ca pasiune cercetarea originii scrisului la geto-daci, dar posibilităţile lor, la timpul respectiv, au fost limitate, deoarece studiile şi informaţiile existente în acest domeniu, au fost puţine.    Azi putem afirma că secolul al XX-lea s-a manifestat ca o explozie informaţională, mai ales că şi cercetările arheologice au condus la rezultate pe măsura aşteptărilor. Problema fundamentală a dezbaterilor care se derulează între cercetători români şi străini este în a afla adevărul civilizaţiei geto-dacilor şi apoi a urmaşilor lor dacoromâni, anume acela al inventării scrierii şi al folosirii acesteia. Se face o distincţie esenţială între ,,a cunoaşte scrierea” şi ,,a folosi scrierea”.

    Potrivit academicianului Bulgar Vladimir Georgiev ,,Plăcuţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene(mileniul IV î.Hr.)”. Atunci tăbliţele descoperite la Tărtăria, Karanovo şi Gracialniţa (Bulgaria) conduc la ipoteza că acestea conţin urmele cu cea mai veche scriere din lume, datând de la mijlocul mileniului V î.Hr.

    În anul 1961 evenimentul arheologic senzaţional, care a făcut ocolul lumii ştiinţifice, a răsunat nu din Egipt, ci din Transilvania, din mica aşezare românească Tărtăria. Cele trei plăcuţe sunt împodobite cu enigmatice semne în formă de desene, care amintesc de scrierea pictografică sumeriană.     Desigur, dezbaterile privind originea şi vechimea acestor tăbliţe continuă şi astăzi, dar totuşi s-a conturat un consens privind vechimea acestora, 7500 de ani.

    Majoritatea laboratoarelor din Rusia, Italia, Anglia, Bulgaria, care au analizat foarte multe materiale arheologice conexe, au ajuns la următoarele concluzii:
    - tăbliţele de la Tărtăria sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg răspândit, de origine locală;
    - textul unei tăbliţe enumeră 6 totemuri antice, care coincid cu ,,manuscrisul” din oraşul sumerian Djemdet-Nasra şi, de asemenea, cu ,,manuscrisele” din săpăturile ce aparţin culturii Keres;
    - semnele de pe această tăbliţă trebuie citite în sens contrar mişcării acelor de ceasornic;
    - conţinutul inscripţiei este întărit şi de descoperirea în acelaşi loc a unui schelet al unui bărbat, ceea ce indică existenţa, la anticii din Tărtăria, a unui ritual antropofagic;
    - numele zeului local Şaue este identic cu zeul sumerian Usmu. Această tăbliţă a fost tradusă astfel: ,,în cea de a patruzecea domnie pentru gura zeului Şaue, cel mai vârstnic după ritual, a fost ars. Acesta-i al zecelea.”

    Totuşi tainele profunde ale mesajelor de pe cele trei tăbliţe descoperite la Tărtăria, vor putea să ne apropie de adevăr doar după definitivarea studiului asupra întregului complex al monumentelor culturii Turdaş-Vincea, de care este legată şi acestă localitate. Primul pas spre adevăr a fost făcut atunci când s-a constatat, pe baza unor analize de laborator, că materialul (lutul) din care au fost confecţionate tăbliţele, este din zona Tărtăria.

    Tehnica scrierii tărtărienilor consta în zgârierea cu un obiect ascuţit a unor tăbliţe confecţionate din lut umed, după care se ardeau în cuptor. Comparaţia simbolurilor de pe tăbliţe cu semnele de pe vasele descoperite, aparţinând culturii Turdaş-Vincea, a condus la concluzia că scrierea de la Tărtăria nu a apărut într-un loc pustiu, ci constituie o parte componentă a scrierii pictografice din cultura balcanică Vincea, răspândită în mileniul VI-V î.Hr.

    Dar să vedem ce spun istoricii despre descifrarea mesajelor conţinute pe tăbliţe:        

    placuta 1 placuta 2 placuta 3Prima tăbliţă dreptunghiulară are inscripţionat doi ţapi. Între ei este aşezat un spic. Poate că aceste simboluri reprezintă bunăstarea, în baza căreia aflăm că ocupaţia populaţiei era agricultura şi creşterea animalelor. Dar poate reprezenta şi o scenă de vânătoare, această temă fiind reprezentată şi pe tăbliţele sumeriene.

    A doua tăbliţă este împărţită prin linii orizontale şi verticale, în sectoare pe care sunt gravate imagini simbolice, probabil totemuri. Cercul totemurilor sumeriene este cunoscut. Şi dacă se compară desenele de pe tăbliţa noastră, cu imaginea de pe vasul ritual găsit în săpăturile de la Djemdet-Nasra se remarcă din nou o coincidenţă izbitoare. Primul semn de pe tăbliţa sumeriană este un animal, mai mult ca sigur, un ied, al doilea reprezintă un scorpion, al treilea, după toate probabilităţile un cap de om sau de zeu, al patrulea simbolizează un peşte, al cincilea o construcţie, al şaselea o pasăre.

    Totemurile tăbliţelor de la Tărtăria nu  numai că sunt în aceeaşi coincidenţă cu cele sumeriene, dar sunt aranjate în aceeaşi succesiune. Să fie oare o întâmplare uimitoare? Uimitor de asemănătoare sunt, de exemplu, diverse semne ale enigmaticei scrieri aparţinând civilizaţiei protoindiene Mohendjo-Daro şi Harappa, dar şi cu cele descoperite în insula Paştelui. Concluzia exprimată de cercetătorii istorici constă în faptul că aceste asemănări conduc la ipoteza originii comune a concepţiilor religioase ale locuitorilor de la Tărtăria şi de la Djemdet-Nasra.

    Tăbliţa circulară de la Tărtăria are trasate semne ale scrierii despărţite prin linii, numărul lor în fiecare pătrat fiind destul de mare, ceea ce însemnaă că scrierea de pe tăbliţă şi scrierea arhaică sumeriană, a fost ideografică, neexistând încă semne silabice şi indici gramaticali. Zeul local Şaue este reprezentat pe această tăbliţă asemănător celei sumeriene şi ar conţine informaţii scurte despre ritualul uciderii şi arderii unui sacerdot care şi-a săvârşit slujba într-un anumit termen al conducerii sale.

    Ecouri îndepărtate ale scrierii de la Tărtăria, Vincea, Turdaş le găsim în scrierea pictografică a Cretei antice. Sumerologul rus Boris Perlov redă într-un tabel semnele asemănătoare ale scrierilor: Tărtăria (mijlocul mileniului V î.Hr.), ale Sumerului (sfârşitul mileniului IV-începutul mileniului III î.Hr.) şi ale Cretei (începutul mileniului II î.Hr.), care este reprodus mai jos:

    tabel comparativ

    De asemenea, savantul Boris Perlov constată că scrierea sumeriană a apărut în sudul ţării, între Tigru şi Eufrat, dar într-o formă deplin dezvoltată.

    2. Toponimie sumeriană în Transilvania

    Tăbliţa rotundă de la Tărtăria mai dezvăluie un secret: numele zeului local Şaue. Întrebarea logică ce se pune este: acest zeu nu a lăsat nici o urmă pe pământul care l-a adăpostit? Cercetând toponimia Transilvaniei, se poate constata că în zona adiacentă Tărtăriei există localităţi şi râuri cu rezonanţe care amintesc de acest zeu local.
                  
    Pe Valea Mureşului, la sud de Turdaş, se află satul Şăuleşti, aparţănând azi de oraşul Simeria. În judeţul Alba, imediat la nord de Tărtăria, tot pe malul stâng al Mureşului, există satul Şeuşa, comuna Ciugud. Mai la nord întâlnim Şeulia de Mureş, comuna Cucerdea, iar la o distanţă mică  este satul Şăuşa, comuna Ungheni, judeşul Mureş.

    În dreptul comunei Şeulia de Mureş, se varsă în Mureş pe partea dreaptă râul Luduş, care are ca afluent pârâul Şăulia. În judeţul Mureş, la confluenţa acestui pârâu, se află comuna Şăulia şi satul Şăuliţa. Între izvoarele Crişului Repede şi ale pârâului Căpuşu (afluent al Someşului Mic), se dezvoltă satul Şăulia, comuna Izvorul Crişului, judeţul Cluj.

    Dar cea mai frumoasă amintire a zeului Şaue pare a fi satul Şauaeu, comuna Nojorid, judeţul Bihor. Parcă ar vrea să spună:,,Eu Şaue”. Foarte multe localităţi le întâlnim în judeţul Bistriţa-Năsăud. La confluenţa dintre Someşul Mare şi pârâul Ilişua găsim satul Ilişua. Pe Valea râului Şieu, între izvoare şi confluenţa cu Someşul Mare, întâlnim o suită întreagă de localităţi, amintind de zeul Şaue: Şieuţ, Şieu, Şieu-Măgheruş, Şieu-Măgheruş-Vale, Cristur-Şieu-sat, comuna Şieu-Odorhei, Şieu-Sfântu etc.  Găsim, de asemenea, în judeţul Sălaj, localitatea Ilişua udată de apele râului Zalău.

    Analizând harta cu urmele zeului Şaua, se poate concluziona că zona topografică Şaue este destul de întinsă, ceea ce constituie o dovadă că acest zeu era cunoscut pe un teritoriu foarte întins, şi deci populaţia care îl adora era destul de numeroasă.

    Zona Tărtăria, cu localităţi şi ape cu nume topice, care păstrează amintirea zeului Şaue, reprezintă încă un argument în plus, în dovedirea continuităţii neîntrerupte de locuire a urmaşilor celor care l-au adorat pe acest zeu în Ardealul nostru, de-a lungul celor 7500 de ani de când sacerdotul descoperit de N. Vlassa a fost sacrificat ritual.

    A relatat din filele de istorie,
    Col.(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI   

 

Autor Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 02 Noiembrie 2016, 08:19 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii