Pietrele mult grăitoare

De Georgiana Tudor 22 Iulie 2015, 18:09 Atitudini

cladirile BraileiUn oras îl cunosti după impresia pe care ti-o lasă oamenii si casele. Brăila e un oras bătrân. Pe stradă vezi doar copii foarte mici si bătrâni, tinerii care dau suflul unui oras sunt plecati la facultate, cei mai multi cu gândul de a nu se mai întoarce.

De la oamenii de acum nu poti afla foarte multe, sunt doar o umbră a celor de altădată si trăiesc cu nostalgie în anonimat, cei care ies în evidență cu proiecte aberante si înjositoare pentru viitoarea "capitală europeană" nu sunt reprezentativi.

Rămân, asadar, casele. Ei bine! Ignorând starea jalnică a majoritătii, clădirile vechi ale Brăilei sunt cele care rămân în memoria turistilor pentru că poartă în crăpăturile lor povestile nespuse ale unei alte lumi zugrăvite exemplar de Panait Istrati si Fănus Neagu.

Necunoasterea universului întemnitat în crăpăturile zidurilor din Centrul Vechi si de pe bulevarde e sărăcie, pustietate, stepă sufletească. Numai privindu-le auzi strigătul povestilor din piatră care stau să se reverse peste cel vrednic să le primească. Cei doi scriitori brăileni ne-au creionat o lume magică de haiduci, hoti de cai, pescari, oameni cu suflet de aur care stiu să deslusească suflarea vântului si să o ducă mai departe, oameni curajosi în bunătate care au trăit autentic cu noblete ascultându-si inima. Pitorescul e domeniul lui Istrati, Misticul al lui Fănus Neagu.

Din Chira Chiralina, Codin, Kir Ianulea, Mos Anghel si Viata lui Adrian Zografi, se naste o Brăilă poznasă, un loc de bastină al inimilor năvalnice. Oamenii se chinuie să trăiască, dar nu uită să se bucure de viată, sunt romantici, se avântă în pasiuni puternice, au un sistem de valori în care patronează prietenia, strădutele mahalalei au acelasi farmec pe care îl are statiunea Lacul Sărat cu vindecările sale miraculoase.

Spiritul călător al autorului vede pretutindeni lumea prin ochiul Brăilei care rămâne în inima sa. Pe strădutele ei, de la salahori, brutari, soldati, cersetori, haiduci, hoti, criminali, pierde-vară si oameni cuminti a învătat tot ce se putea învăta. A coborât în abjectia umană si a revenit neatins, acesta e miracolul pe care i l-a oferit călirea în apele amestecate ale Dunării.

Îngerul a strigat, Frumosii nebuni ai marilor orase, Povestirile din Balcania o încarcă pe Brăila dintâi cu seva legendelor si a unui grai dunărean specific Bărăganului. Obiceiurile se contopesc într-un  delir al cuvântului ce apartine unor initiati care cunosc tainele locurilor, care se hrănesc din poveste, din imagine, din zvâcnirile unei inimi lăsată pradă farmecelor. Este o lume care  se transformă si trăieste în mit ca să supravietuiască reusind să se conserve astfel.

Brăila tuturor neamurilor, topos de confluentă al civilizatiilor balcanice, colectionând exemplare din toate zonele României, ajunge să fie un spatiu fără limită, un pământ al nimănui si al tuturor, al vechimii, al Dunării, al unei spiritualităti omogene hipersensibile la semnele nepătrunsului, fără granită între realitate si fictiune cu o bogătie a preaplinului, cu un orgoliu nesătios al supravietuirii.

Casele au păstrat toată gloria romanelor si povestirilor, de ce nu ar face-o si oamenii?

 

Autor Georgiana Tudor 22 Iulie 2015, 18:09 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii