Pamântul Românesc nu e de vânzare!

De Redactia 04 Octombrie 2013, 10:09 Atitudini
„Ne fuge pamântul de sub picioare
Strainii îl cumpara pe doi bani
Iar statului nu-i pasa ca rana ne doare
Si cât de curând fi-vom iarasi sarmani"

Când semeni glia, pamântul aparat si udat cu sângele stramosilor, e bine sa se stie ca se savârseste cu adevarat un sacerdotiu, un fel de mântuire, de înaltare, ca duci natiunea spre nemurire.

Dupa 1990, când viata ne-a fost data peste cap, când marile puteri au hotarât ca trebuie sa întoarcem compasul istoriei din imperiul de Rasarit în imperiul de Apus, de fapt în imperiul globalist, hotarârea a fost transpusa într-un plan diabolic gândit de profesionisti, bine scoliti si cu salarii scandalos de bine platiti. Acestia sunt de fapt celebrii „asasini economici” cum de fapt singuri s-au denumit… Ei au misiunea de-a convinge tarile cu resurse mari si diverse, dar si cele care prezinta pentru SUA – pazitorul globului terestru – interese strategice, sa acopere împrumuturi imense pentru dezvoltarea în special a infrastructurii în scopul netezirii drumului lor spre civilizatie.

Si pentru ca tara noastra nu era Ecuadorul sau Panama, ci o tara din Europa cu mari bogatii ale solului si subsolului si cu cel mai armonios relief si mediu (munti, pasuni, câmpii) dar si realizari pe masura (industrie, agricultura, cercetare, învatamânt etc.) precum si locuri de munca pentru fiecare cetatean, au decis ca trebuie procedat altfel. Cum? Lamurindu-i pe cei ce-au ajuns la cârma tarii, de fapt tot cu ajutorul lor, ca demolând si dând la fier vechi tot ce s-a înfaptuit în era socialista, România va deveni tara prospera, puternica si stimata în Europa si-n lume.

Asa a început harababura în tara noastra si ca sa-si atinga rapid scopul, petitorii frumoasei Românii au recomandat ca prima data sa se înceapa cu farâmitarea pamântului si darea lui taranilor sa-i lase sa-si lucreze singuri cu ce-i ajuta Cel de Sus, caci Statiunile de masini si tractoarele platite cu vârf si îndesat din munca lor au încaput pe mâna baietilor asa zisi „destepti” si rare sunt locurile în tara unde ei servesc pe tarani si pamântul lor.

Aceeasi soarta a avut si sectorul zootehnic (constructii si efectivele de animale), multele unitati anexe si instalatiile de irigatii care în scurt timp s-au risipit ca faina orbilor, dar nu la taranii cooperatori ci la cei care n-au avut  nici o contributie la crearea acestor importante valori. Iar taranii români urgisiti si de aceasta data ca de atâtea ori în istoria noastra zbuciumata au ramas cu titlu de proprietate fara putinta de-asi putea lucra bucatelele lui de pamânt, nu i-a mai ramas decât sa-si ridice ochii spre cer, sa are cu privirea nemarginirea.

I-am întâlnit de multe ori si n-apucam sa le dau eu binete deoarece mi-o luau înainte. Erau aceeasi tarani curati la port si cumpatati la vorba, când îmi spuneau ca le pare rau dupa copii – fete si baieti – în tari straine sa lucreze pamântul marilor proprietari de parca aici n-ar fi avut cel mai bun si fertil pamânt din Europa. Mi-e teama ca nu se mai întorc îmi spunea o mama cu ochii ofiliti ca doua viorele, si va trebuie sa ne vindem pamântul sa nu pierim de foame. Iar celalalt îmi zice: vai de noi si de tara asta. Ce era sa-i raspund, tac, tacând amândoi si simtind ca tacerea îsi are glasul ei de întelepciune, întingându-i mâna la despartire, vad în palma lui brazdata harta întregii Românii.

Scriu mereu despre tarani si sat, scriu pentru ca astfel îmi descarc durerea si-mi exprim atasamentul pentru tara în care m-am nascut si-am devenit om, si pentru idealurile exprimate si lasate noua de marii nostri înaintasi care prin jertfelnicie ne-au deschis calea pentru dreptul la viata demna, la libertate, la cautarea fericirii prin munca aici în tara noastra România.

Si pentru ca traim în miezul unui ev incert, obscur, când pamântul întregi patrii este punct ochit si punct lovit, eu ma opresc asupra celui mai râvnit si lovit pamânt românesc, Transilvania, unde din Nordul Carpatilor, înfratiti cu Bucovina se afla partea sacra a Vechii Dacii ce reprezinta latura cosmica a istoriei noastre, de unde se spune ca începe realitatea noastra sufleteasca si spirituala de unde a izvorât minunata potrivire de cuvinte: „Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai”.

Apoi, ma opresc la Transilvania noastra, Alba-Iuliana cetatea de neam zidita pe temelii stramosesti unde se vor auzi în veci în istorie cum trosnesc oasele lui Horea si Closca în Supliciu suprem sub roata ucigasa a habsburgilor si unde umbra preabunului Iancu cu fluierul lui se strecoara printre zidurile cetatii zidita cu mâinile iobagilor români, timp de 24 ani, acest sfânt trup de tara se vrea cu orice pret sa fie rupt din patria mama.

E incredibil ca într-o Europa Unita în care s-a dat zor cu intrarea în UE si-n care s-au pus mari sperante de bine, extremisti fara scrupule, fara D-zeu desi au studiat Teologia instiga la dezbinare, la ura între români si maghiari cerând protectoratul Transilvaniei careia i-au pregatit si-un steag anume.

Am intuit dupa „revolutia” din decembrie ’89 ca se vor petrece multe lucruri rele, dar n-am putut sa cred c-o sa aud si sa vad cum alesii pusi sa gospodareasca tara dar si sa apere integritatea pamântului românesc sa se coboare la atâtea complicitati si tradari cu privire la retrocedarea bucata cu bucata din tara: paduri, pamânt, imobile a caror valoare se ridica la 60 miliarde de euro.

Aceasta imensa cifra am retinut-o din interviul dat la Realitatea TV de prof. dr. Ioan Sabau Pop din Tg. Mures, avocat si membru al Curtii Internationale de arbitraj Comercial. Spune dânsul: „Începând din 1990 s-au promulgat legi de restaurare a proprietatii care de care mai stufoase care au deschis portile pentru a sufoca omul obisnuit, taranul si micul proprietar. Începând cu guvernul Petre Roman prin legea fondului funciar (18/1991). Ea a facut posibila regruparea samsarilor autohtoni care apoi s-au unit cu cei straini. La fel si legea 1/2000, faimoasa „lege Lupu”, legea care a impus si ea farâmitarea pamântului, dar a dus la distrugerea padurilor cauzând dezechilibre majore de mediu. Iar Legea 10/2001 a pus capac la toate acestea, a retrocedat toate imobilele cerute, ma refer în special la cele reprezentative. Am vazut si auzit cu totii cum pentru fiecare castel si palat rasarea câte un mostenitor, si de pe alte continente si în fata carora ministrii nostri cu plecaciuni reverentioase le strângeau mâna satisfacuti ca i-au facut fericiti. Cel mai strigator exemplu este cel al castelului Rahau. Sa nu mai vorbim de legea 247 care sintetizându-le pe toate nu tine cont de realitatile din România deschizând rani istorice ce ne vor întoarce la structura proprietatii din sec. XVII-XVIII, cea dinaintea rascoalei lui Horea.

Asistam deci la reasezarea rânduielilor feudale, iar daca încerci sa spui asta celor ce decid soarta tarii, îti raspunde laconic: „nu avem legi”. Ba prea avem dar sunt facute incoerent si discriminatoriu cu proceduri descurajante pentru cei cu bun simt si fara bani. Caci iata în Harghita, Covasna si Mures, de fapt în toate judetele Transilvaniei s-a retrocedat tot ce se cere de anumiti revendicatori – adica fostele familii de grofi, conti, baroni etc. si de care ar fi trebuit sa nu mai auzim niciodata caci redeschid rani dureroase.

Revoltator este faptul ca nimeni nu ridica în Parlamentul României sa spuna ca problematica acestor proprietati a fost rezolvata de Statul Român purtat prin litigii internationale începând cu anii 1923 când le-a fost platit în coroane de aur – echivalentul a în to aur, valoarea acestor fabuloase latifundii. Aparatorul Statului Român a fost însusi cel mai de seama diplomat Nicolae Titulescu. Istoria scrie ca plata s-a facut prin „Fondul Agrar” de la Bâle – Franta. Dar din jocul marilor puteri arhivele Transilvaniei cu cartile funciare sunt în Ungaria care a refuzat sa le predea României prin încalcarea propriilor angajamente si a reprezentantilor Tratatului de la Trianon.
 Acelasi lucru se întâmpla cu „Forumul german” al etnicilor germani, care nu este îndreptatit sa ceara despagubiri Statului Român, deoarece nu comunistii le-a confiscat abuziv averile, ci prin decret al Regelui Mihai (1944) pentru ca România sa se poata alatura Natiunilor Unite, potrivit conventiei de armistitiu, a precizat economistul elvetian de origine româna Radu Golban.

Revenind la retrocedarile abuzive si ilegale ce se fac pe documentatii false sau discutabile am ramas înmarmurita de ceea ce se întâmpla în judetul Mures cu satul Idisel care este pe cale sa fie retrocedat cu tot cu case si locuitori asa cum a fost în 1700, împreuna cu versantul Fairca si Salard. Iar Rares Bogdan (cinste lui), realizator la Realitatea TV a uimit si revoltat toata suflarea româneasca care au urmarit acesta emisiune documentara si pe etape, privitor la satul Nades – Arad, unde judecatorii ignoranti (sa nu le zic altfel) au retrocedat asa zisilor urmasi ai unui grof maghiar întregul sat cu case, gradini si cimitir. Aici alarma a fost trasa: mii si mii de tarani li s-au alaturat celor din Nades.

Oare Parlamentul, Presedintia, Guvernul României ce vor face în fata acestui trist eveniment? Sau oamenii de cultura, academicienii, istoricii remarcabili pe care-i avem si azi, îsi vor uni puterile sa urmeze testamentul ilustrilor nostrii înaintasi? Sau vor tacea din nou cum fac mereu dupa 1990.

Ravasita de tot ce simt în astfel de momente îmi îndrept gândul catre marii nostri teologi, spre biserica noastra profund crestina si care în aceste momente grele pentru tara, grele pentru Transilvania când pamântul i se vinde sau îl daruieste din nou celor ce-au asuprit acest popor, sa intervina pentru oprirea acestui act nesabuit, sa stârpeasca raul ce pândeste tara. Facând acest act de credinta Biserica va deveni si mai mult izvorul fecund pentru fiecare generatie ce va sa vina, va adauga noi valente si adeziuni de care biserica noastra chiar are nevoie în acest timp tumultuos ce-l traim.

Dumneavoastra oameni din politica, din conducerea tarii aveti mare nevoie sa va reîmprospatati constiinta si istoria neamului românesc calcând cu piciorul pamântul tarii pâna nu e pierdut de tot. Sa popositi la Muzeul Brukenthal ce a fost retrocedat urmasilor fara sovaire si sa scoateti din depozite roata istoriei noastre ce-a sfarâmat oasele martirilor neamului Horea si Closca, s-o aduceti aici la Alba Iulia, sa va închinati si sa-i jurati asa cum ati jurat pe Biblie, ca veti apara pamântul si suveranitatea acestei tari.

Reîmprospatati-va constiinta si istoria la Manastirea Putna lui Stefan cel Mare si Sfânt. Spovediti-va la mormântul lui si sarutati-i sabia ca care s-a batut si biruit, aparând pamântul stramosesc timp de 47 de ani. Învatati versurile marelui Eminescu: „Sa facem din Putna; Ierusalim al Neamului Românesc; Si din mormântul lui Stefan cel Mare, altar al constiintei nationale”.

Si coborând apoi în Muntii Apuseni, si ei altar al constiintei nationale sorbiti-i energia cosmica lasata de la Daci ca întorsi din nou la Alba Iulia, sa puneti temelia Monumentului Marii noastre Uniri din Sfânta zi de 1 Decembrie 1918 (revista Dacoromania).

Ing. Maria SUCHOV


 

Autor Redactia 04 Octombrie 2013, 10:09 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate