Octavian Goga (1881-1938), 75 de ani de la moarte - prima parte

De Redactia 27 August 2013, 10:23 Atitudini
Octavian Goga s-a nascut în ziua de 1 aprilie 1881, la Rasinari, judetul Sibiu. În ascendenta poetului se înscrie un lung sir de preoti ortodocsi, carturari vrednici, pasionati în a demonstra latinitatea limbii si a poporului nostru.

Astfel îl stim pe protopopul Coman Bârsan Popovici(1768-1808), care a avut doi copii, ambii preoti, Sava si Dan Popovici, Dan Bratu, preotul Ion Bratu (1819-1878), bunicul dinspre mama al lui O. Goga. Acesta l-a gazduit în casa lui din Rasinari pe pribeagul Eminescu „zdrentuit de la mâneci pâna la coate si cu niste simpli pantaloni în sus si în jos”.

Mama poetului, Aurelia Bratu, nascuta la 2 octombrie 1856, învatatoare si scriitoare, s-a casatorit cu preotul Iosif Goga la 27 ianuarie 1880. Iosif Goga, nascut în 1851, fiul lui Natanail Goga din Craciunelul de Sus, fostul judet Târnava Mica, unde bunicul poetului dupa tata „a fost, în 1848, revolutionar în tabara lui Axente Sever”. Aurelia, mama poetului, a publicat versuri în Familia si cunoastea bine, pe lânga limba româna, maghiara si germana.

O. Goga îsi traieste anii copilariei în Rasinari, pe Ulita Popilor, crescând efectiv în umbra Mausoleului lui Saguna,înconjurat de mormintele stramosilor. Cu ajutorul mamei, Goga învata primele slove înca înainte de a merge la scoala. Octavian Ioan Goga a mai avut patru frati: Victor Iosif (1882-1883), Victoria (1883-1904), Claudia (1886-1961) si Eugen (1888-1935).

O. Goga va cunoaste de timpuriu viata si munca oamenilor, le va sti universul lor spiritual, asa cum se afirma el în folclor si în toiul sezatorilor, în cadrul carora a trait aievea, caci ecouri din duhul si atmosfera lor vor razbate puternic în poeziile sale , în care se încheaga toata lumea basmelor de la noi.

Din copilarie, Goga se identifica cu universul rural, îmbratisându-i aspiratiile: „De la început m-am pomenit într-un mediu pe care am cautat sa-l patrund dus de mâna de parintii mei carturari. Eu n-am fost taran, dar am priceput pasurile satului si m-am contopit cu toate durerile lui”, avea sa scrie mai târziu în „Marturisiri”.

Dupa ce urmeaza primele clase la Rasinari, trece la gimnaziul si liceul unguresc din Sibiu în anii 1890-1899. Referitor la anii petrecuti la Sibiu, la liceul unguresc, mai târziu, O. Goga este obligat sa se apere în fata curtii cu jurati din Cluj pentru articolul „Generatia noua”, în care descrie spititul detestabil al sistemului de educatie pe care l-a trait când era elev. Goga arata ca un bun si cinstit profesor maghiar l-a lamurit ca „noi trebuie sa va învatam carte si sa va facem unguri: pe tine trebuie sa te învat matematicile si tot prin rostul meu sa te maghiarizez”, aratând care era esenta nenorocitului dualism.

În clasa a VIII-a e silit sa paraseasca Sibiul, în urma unui conflict cu profesorul de istorie Tompa Arpad, care îi umilea pe elevii majoritari români si istoria românilor si tinea cu tot dinadinsul sa-i deznationalizeze pe elevii români. Nemaiputând rabda aceasta situatie umilitoare, împreuna cu Ion Lupas, O. Goga, cu sufletul rascolit, se muta la liceul românesc de la Brasov.

În cadrul societatii de lectura se aud cu ecouri prelungi versurile sale îndraznete în care patrunde spiritul protestatar al lui George Baritiu, Andrei Muresanu, Vasile Goldis, Gavril Munteanu, figuri stralucite ce au ilustrat de-a lungul vremii viata culturala a Brasovului. În 1899, Goga înfrunta energic în coloanele ziarului Tribuna pe calomniatorii marelui revolutionar de la 1848, Avram Iancu.

Dupa terminarea liceului se înscrie ca student la Universitatea din Budapesta, în urma examenelor pe care le-a trecut cu succes. Aici intra în contact cu „ Luceafarul” lui A. P. Barnutiu. La Budapesta, Goga devine un om politic pe deplin format. Talentul sau se afirma vertiginos, gloria lui creste în luptele dure cu viata si strâmbele rânduieli. Va publica versuri si articole care-i vor aduce de doua ori închisoarea.

O. Goga a fost activ, participa la toate activitatile, avea o voce frumoasa de tenor si deseori cânta între prieteni cântari de tot felul si mai ales cântece românesti. Fire romantica, sensibila, ca si Eminescu, a iubit poezia, frumusetea vietii. Multe poezii de iubire sunt generate de sentimentele tânarului O. Goga (Tavi) fata de fetele care i-au placut.

Sunt cunoscute prieteniile, iubirile, fulgeratoarele sale îndragostiri fata de Veturia Muresan, Hortensia Cosma, Adelina Olteanu, Lenita Cernea, Aurelia Rusu, Cella Delavrancea si multe altele. Unele dintre acestea au jucat un rol foarte important în viata si cariera poetului. Cu Veturia s-a întâlnit înca din anii de liceu si a fost fiinta care îi va marca, mai târziu, în mod definitiv viata. Ea este cea care, multi ani mai târziu, va povesti cu duiosie si tristete clipele petrecute împreuna în anii tineretii. Veturia era fiica lui Zevedei Muresan, din Sebes Alba, preot ortodox, prieten cu preotul ortodox Iosif Goga.

Prietenul si tovarasul de-o viata al lui O. Goga, academicianul Ion Lupas, de-abia iesit din închisorile comuniste, în toamna anului 1958, viziteaza castelul de la Ciucea unde lasa posteritatii o marturie scrisa de o deosebita importanta pentru cunoasterea anilor de liceu si de studentie a celui ce va fi numit de Vasile Voiculescu „printul de coroana al poeziei românesti”.

Însemnarile lui I. Lupas se refera aproape exclusiv la perioada studiilor pe care le-au facut împreuna la Sibiu, Brasov, Budapesta si Berlin, în care scrie: „În aceeasi banca am continuat sa stam unul lânga altul <<cot la cot>> si la Sibiu si la Brasov si în cursul anilor de studii superioare din Budapesta si Berlin, împreuna am calatorit pe la Viena, Praga, Breslau, ca si prin nordul Italiei, în primavara anului 1905 trecând de la Jena pe la Torino, Pisa, Padova, Ravena, Florenta, Venetia, poposind apoi câteva saptamâni pe tarmul lacului Garda”. Ion Lupas avea sa-l urmeze mai târziu pe O. Goga si în viata politica, devenind prieteni nedespartiti.

Anii de studentie ai lui O. Goga sunt, poate, cei mai prolifici, mai plini de încarcatura pura, spirituala, definitorii pentru structurarea personalitatii artistice, conjugate cu procesul de întrupare a individualitatii luptatorului în arena politica româneasca la începutul veacului XX. În perioada studentiei, la Budapesta, O. Goga a locuit împreuna cu Octavian Taslauanu, un alt prieten si colaborator al poetului.

În acea perioada, O. Goga s-a întâlnit cu Nicolae Iorga si cu I. L. Caragiale, cu care va ramâne prieten toata viata. Personalitatea lui O. Goga începe sa se impuna de pe acum si dincolo de hotarele ardelene, în cercurile literare din Bucuresti, Iasi dar si în cele din Budapesta, Viena, Berlin.

În anul 1904, Goga pleaca la Berlin pentru a urma cursurile Universitatii. Atmosfera de la Berlin, departarea de casa, de cei dragi si apropiati, lipsa muncii de redactor la „Luceafarul”, toate acestea nu-i priesc lui O. Goga. În istoria noastra literara, O. Goga initiaza publicarea unor marturii inedite despre legaturile lui Mihai Eminescu cu Transilvania.

În 1905 îi apare volumul „Poezii”, care îl impune ca un poet national, având un puternic ecou în critica vremii. T. Maiorescu, E. Lovinescu, N. Iorga au numai cuvinte de lauda la adresa tânarului Goga. Anul de studii la Berlin se încheiase, iar O. Goga a plecat la Sibiu pentru a participa în august 1905, la Adunarea Generala a Asociatiunii (ASTRA) si inaugurarea Muzeului National de Istorie si Etnografie, activitati la care au participat si Onisifor Ghibu si O. Taslauanu.

De la Sibiu, O. Goga pleaca la Bucuresti unde se întâlneste cu St. O. Iosif, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Al. Vlahuta, I. L. Caragiale, T. Maiorescu, George Cosbuc, N. Iorga, I. Slavici, Sextil Puscariu, Nerva Hodos, toti acestia considerându-l o mare speranta a poeziei românesti, iubitul oaspete ardelean bucurându-se de cele mai înalte onoruri.
 
La 24 decembrie 1905, preotul Iosif Goga, tatal poetului, în vârsta de numai 54 de ani a încetat din viata. Aceasta tragedie a marcat puternic personalitatea, psihicul, viitorul si viata tânarului O. Goga, dupa ce în urma cu un an, la 3 martie 1904 o pierdea pe sora sa, Victoria Goga, dascalita de numai 20 de ani.

În anul 1906 i se acorda premiul Academiei Române, poeziile sale fiind tot mai mult apreciate. Aflându-se la Sibiu, O. Goga a fost vizitat si felicitat de Ion Lupas, Miron Cristea, Tiberiu Brediceanu, Gh. Tulbure, N. Ivan. O. Goga era constient ca în viata lui începea o noua etapa, cu noi încarcaturi psiho-sociale, spirituale, materiale.

În primavara anului 1906 idila dintre O. Goga (Tavi) si Hortensia Cosma (1881-1965), se împleteste tot mai mult, iar la 14 octombrie 1906 se casatoresc la Sibiu, având nasi pe Al. Vlahuta si Alexandra Ruxanda Gâlca (cea de-a treia sotie a scriitorului). Luna de miere tinerii si-o petrec la Venetia, Palermo, Capri, Neapole, Roma, Firenze, Marsilia, Paris. Reîntors la Sibiu, O. Goga, împreuna cu O. Taslauanu, vor încerca sa dea un nou impuls activitatii Astrei si va propune Comitetului acesteia înfiintarea unei noi publicatii Tara noastra, ce va aparea începând cu anul 1907. În aceasta perioada O. Goga are o importanta activitate politica împreuna cu V. Goldis, I. Rusu-Sirianu, Ilarie Chendi, aratând ca adevarata lor orientare a fost stabilita la Blaj, în 3/15 mai 1848.
 
Activitatea literara este prolifica, poetul publica multe poezii, articole în Viata româneasca, Luceafarul, Tara noastra, Telegraful român, Tribuna. Îi vor aparea volumele „Ne cheama pamântul”, „Din umbra zidurilor”, „Cântece fara tara”, piesele „Domnul notar”, „Mesterul Manole”, „Strigate în pustiu”, „Precursori”, „Mustul care fierbe”, „Discursuri”, „O. Goga în corespondenta” si altele. O. Goga a crezut întodeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma într-o trâmbita de alarma.

Militantul politic, national se afirma tot mai mult, în sufletul poetului însa se fac simtite aceste framântari determinate de starile de lucruri din Transilvania. Are dese întâlniri cu Iuliu Maniu, A. Vaida Voevod, A.C. Popovici, V. Goldis, Vasile Lucaciu, St. Cicio Pop, spunându-le care sunt prioritatile sale, dar în primul rînd unitatea nationala a românilor.

În toamna anului 1908, atacurile împotriva lui O. Goga se înmultesc culminând cu încercarea de atentat în padurea din Rasinari. În pofida atacurilor si a proceselor de presa, O. Goga se dovedeste ferm, hotarât sa-si urmeze drumul de lupta pentru drepturile politice, nationale ale tuturor românilor, numele lui impunându-se tot mai mult.

Soarta a vrut ca în toamna anului 1909 sa se reîntâlneasca si sa se cimenteze o legendara prietenie între doua dintre spiritele cele mai elevate ale geniului românesc, „poetul patimirii noastre” O. Goga si „zburatorul” Aurel Vlaicu. Drumul spre glorie al lui Aurel Vlaicu a fost deschis si cu ajutorul hotarâtor al lui O. Goga.
 
În ianuarie 1910, O.Goga este arestat de autoritatile ungare, care îl cautau, fiind pus sub urmarirea politiei maghiare în legatura cu procesele de presa ce fusesera intentate revistei Tara noastra, fiind trimis la închisoarea de la Budapesta. Arestarea poetului O. Goga a indignat opinia publica si cercurile politice din România, încât chiar regele Carol I a gasit nimerit sa solicite concursul diplomatiei germane pentru anularea sentintei ofensatoare.

În aprilie 1910 O. Goga a fost ales ca membru în Comitetul Partidului National Român, si astfel cu „juramântul lui Horea în sufletul lui” s-a avântat în politica pentru a-si sluji tara si neamul.
În vara anului 1911, toata suflarea româneasca din Transilvania, dar si cea de dincolo de Carpati se pregatea pentru serbarile culturale de la Blaj ale semicentenarului Astrei, programate la sfîrsitul lunii august 1911. Aici, O. Goga participa alaturi de Nicolae Iorga, I. L. Caragiale, St. O. Iosif, Aurel Vlaicu, V. Eftimiu, G. Cosbuc, Zaharia Bârsan, I. Slavici, Aristita Romanescu si multi altii, care au trait adevarate clipe de sarbatoare.

Atacurile în presa împotriva lui O. Goga declansate de A. Vaida Voievod si ceilalti au culminat în ziua Craciunului 1911. În urma acestui regretabil conflict, O. Goga a fost întemnitat la Szeged, în Ungaria, fiind acuzat pe nedrept de o întâlnire cu Krisstoffy, la care Goga nu a participat, aceasta fiind o manevra a politiei maghiare pentru întemnitarea poetului datorita convingerilor sale nationale.

Conflictul Goga – Vaida care a generat întemnitarea poetului a produs multa vâlva în România, însasi Regele Carol I, B. St. Delavrancea, C. Stere, A. C. Popovici, N. Filipescu, Vladescu, I. Gradisteanu si multi altii au discutat cu A. Vaida Voievod. În perioada cât a stat întemnitat, 30 de zile, Goga a primit zeci de scrisori de la I. Lupas, O. Ghibu, O. Taslauanu, Lazar Triteanu (sotul Veturiei, cântareata, privighetoarea Ardealului), Aurel Vlaicu s.a.

A fost vizitat de C. Stere, I. L. Caragiale, care l-a impresionat profund pe O. Goga. Amintirea acestei vizite l-a urmarit toata viata pe Goga, iar desfasurarea ei a fost evocata la numai câteva luni de la întâlnire, din pacate, cu ocazia atât de dureroasa a trecerii în nefiinta (22 iunie 1912) a genialului scriitor român.

 

Autor Redactia 27 August 2013, 10:23 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate