NICOLAE TESLA – un geniu al istroromânilor

De Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 26 Mai 2017, 12:19 Atitudini

nicolae teslaMarele savant și inventator Nicolae Tesla (Nikola Tesla) s-a născut la 10 iulie 1856, în satul croat Smilian, provincia Lica, cu centrul la Gospici. Era fiul lui Milutin Teslea și al Gicăi Mandici. Tatăl provenea dintr-o familie de grăniceri antiotomani din provincia Croația, anexată pe atunci Austriei. În vremea aceea provincia Lica era locuită de istroromânii morlaci (așa cum se denumeau în limba croată), poposind pe aceste meleaguri în Evul Mediu, unde au migrat  din Transilvania și de la sud de Dunăre. Așa susțin majoritatea istoricilor și lingviștilor români și străini.

Fiindcă biografia marelui inventator este cuprinsă de mistere și existând dispute aprige între istorici, oameni de cultură, politicieni, privind apartenența lui la o națiune sau alta din zonă, sunt necesare câteva elemente de documentare asupra originii istroromânilor din zonă. Istroromânii sunt o ramură a românilor care au migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-au așezat în Peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Încă din perioada stabilirii în Istria, aceștia s-au aflat într-un continuu proces de asimilare de către populația majoritară croată, iar în prezent numărul istroromânilor, considerându-i ca atare pe cei care vorbesc limba istroromână, este estimat la aproximativ o mie de suflete. Istroromâni mai trăiesc în prezent într-un sat, Žejân (Jeiăn, Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia.

Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka își zic vlåš „vlahi” (singular vlåh), iar cei din Žejân – žejånci „jeiăneni”. De istroromâni, dar mai ales de limba lor, s-au ocupat relativ mulți cercetători, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar locul lor de origine exact este controversat și în prezent. Specificitățile culturale ale istroromânilor s-au pierdut aproape total, iar limba lor este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol grav. În prezent există unele acțiuni de salvare și păstrare a identității și a limbii istroromâne, desfășurate de către asociații culturale, cu un oarecare sprijin din partea autorităților.

Numele de familie inițial  era de Drăghici, dar acesta a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria de dulgher (teslar), transmisă în familie din generație în generație. Tatăl viitorului savant a îmbrățișat inițial cariera militară dar, din cauza privațiunilor insuportabile pentru acesta, o abandonează trecând la seminarul teologic. După absolvire devine preot ortodox în 1845 la biserica din comuna Smilian. Preotul, om cult, avea cunoștințe aprofundate despre literatură, filozofie, științele naturale și matematică. Fenomenul de desnaționalizare de către croați i-a adunat pe istroromânii morlaci sub stindardul bisericii ortodoxe.

Mama lui Nicolae Tesla, Gica Mandici, româncă și ea după nume, a rămas orfană din fragedă copilărie, având ca ocupație grea, să se ocupe de creșterea celor șase frați mai  mici. Tatăl ei a refuzat să o trimită la școala cu limbă străină, dar ca autodidactă și-a completat cultura după căsătorie, ca elevă a soțului ei.

În casa Tesla se adunase o bibliotecă vastă, cu lucrări din diferite domenii, inclusiv științifice și tehnice. Smilian era un cadru ideal pentru creșterea copiilor de către soții Tesla. Unul din modurile lor preferate de recreere era o moară de apă, un dispozitiv care cuprindea concepte intrinseci, care mai târziu aveau să formeze fundamentul inovatoarelor turbine cu aburi Tesla, fără lame. Alte invenții din copilărie cuprindeau o pocnitoare din tulpină de porumb, care conținea principii pe care mai târziu Tesla avea să le adapteze când a conceput armele cu raze de particule, un cârlig special pentru prins broaște, capcane pentru păsări și o umbrelă de soare folosită într-o încercare nereușită de zbor de pe acoperișul hambarului. Dar creația lui cea mai ingenioasă a fost o elice pusă în mișcare de șaisprezece gândaci de mai și care funcționa ore întregi. Urmărea îndeaproape zborul păsărilor de curte, un subiect de interes, care a făcut ca, mai târziu în cursul vieții, să inventeze o mulțime mașini de zbor.

Nicolae Tesla a avut privilegiul de a aduna foarte multe informații de la tatăl său, iar talentul de inventator se pare că l-a moștenit de la mama lui, o femeie care inventa fel de fel de mijloace pentru a-i ușura munca în gospodărie. Când tatăl său a fost promovat și a primit o nouă parohie în orașul Gospici, s-a mutat aici întreaga familie, iar Nicolae a început învățătura la gimnaziul real din localitate. Era o școală nouă, cu o catedră de fizică bine dotată. Chiar el povestea în memoriile sale: ,,Am fost interesat de electricitate încă de la începutul învățăturii... Am citit tot ce exista pe acest subiect... și am făcut experiențe cu baterii și bobine de inducție”. De asemenea a început să facă experiențe cu turbine de apă și motoare care utilizau puterea obținută din diferențe de presiune, gândind serios la realizarea unei mașini perpetue. După ce a văzut un desen sau o fotografie a cascadei Niagara, Tesla l-a anunțat pe unchiul lui, Josip, că într-o zi avea să amplaseze o roată gigantică sub cascadă pentru generarea curentului electric.

În anul 1870, la vârsta de 17 ani, Nicolae s-a mutat de la Gospici la Karlovac (Carlstadt)-Zagreb, pentru a urma gimnaziul real superior. Aici a aprofundat pregătirea la limbi străine și matematică. Profesorul cu cea mai mare influență a fost Martin Sekulic, care preda fizica și care făcea experiențe în laborator cu aparate inventate chiar de el. Aceste experimente i-au provocat ecouri profunde în sufletul său, ambiționându-l să învețe cu sârguință și să termine seminarul în trei ani față de patru cât prevedea structura de învățământ. Problema cea mai grea a fost să-l convingă pe tatăl său ca să nu intre în rândurile clerului, ci să urmeze cariera inginerească.

Îmbolnăvindu-se de malaria care bântuia prin orașul Gospici, a zăcut 9 luni de zile, gata-gata să se prăpădească. Într-un moment de liniște i-a spus tatălui că poate să se facă bine numai dacă îi promite că-l lasă să urmeze ingineria. Atunci tatăl i-a explicat solemn: ”Te duci la cea mai bună școală tehnică din lume”. Și, astfel îl vom găsi bătând la ușa Politehnicii din Graz, la sud de Viena, unde a reușit la examenele de admitere. Dar cum trebuia să satisfacă mai întâi stagiul militar de trei ani în armata austriacă, și fiind în pregătiri un mare război cu turcii, acesta a ales calea de a evita recrutarea prin a se ascunde în munți până în 1875, când s-a întors la Gospici. Cu o nouă bursă din partea Autorității Militare de Frontieră, a început cursurile universitare la școala din Austria. Milutin Tesla a ales pentru fiul său această școală pentru că era una dintre cele mai avansate din regiune. Acolo predase și marele fizician și filozof Erns Mach.

Plănuind să devină profesor, Nicolae Tesla a urmat cursurile de aritmetică și geometrie, cursurile de fizică teoretică și practică, dar și cursurile de calcul integral ale profesorului Alle. Alte cursuri urmate au fost: chimia, mineralogia, construcțiile de mașini, botanica, teoria undelor, optica, limba franceză și engleză. Astfel a ajuns să cunoască nouă limbi străine, ușurându-i accesul la studiul asupra operelor lui Descartes, Goethe, Spencer, Voltaire și Shakespeare. Studia cu mare intensitate programa școlară, fiind atent la orice experiență de laborator în domeniul electrotehnicii. Așa a intrat în conflict cu profesorul său Poeschl, asupra unui generator de curent alternativ, echipat cu colector. Ideea lui Tesla era că ,,electricitatea, în stare ei naturală, este alternativă” și de aceea generatorul nu trebuia să fie echipat cu colector. Ani în șir l-a frământat această problemă, până a reușit să-l combată pe profesorul său.

Efortul intelectual deosebit, surmenajul l-au făcut la un moment dat să neglijeze școala și să se apuce de probleme lumești, fapt care aveau să-i provoace ruinarea financiară și exmatricularea de la școala din Austria. După moartea tatălui său, în 1880, Nicolae Tesla a plecat în Boemia, înscriindu-se la Universitatea din Praga, unde îl regăsește pe profesorul Mach, fiind numit recorul acestei universități. La Praga, prin cursurile ținute de profesori renumiți, și-a format o linie de gândire, care avea să domine punctele de vedere ale lui Tesla în privința lumii și aveau să servească ca tipar pentru creațiile lui originale în domeniul inventicii. Când a  părăsit universitatea, la sfârșitul cursurilor, Tesla făcuse pași importanți, atât sub aspect teoretic, cât și practic, în sensul rezolvării dilemei curentului alternativ. Tesla scria: ,,Am făcut un progres decisiv, care a constat în detașarea colectorului de pe mașină și studierea fenomenelor sub acest nou aspect”. Tesla a rezolvat până la urmă problema, dar conceptualizarea sa presupunea noi principii de abordare. Astfel invenția a fost cunoscuta în lumea tehnicii și tehnologiilor cu denimirea de ,,Crearea curentului alternativ sau câmp magnetic rotativ”.

După moartea tatălui său își va câștiga singur existența lucrând la diferite firme din Europa. Astfel îl vom găsi angajat la Budapesta, la noua centrală telefonică ,,American”, unde a avut posibilitatea să învețe, la prima mână, cum funcționa cea mai modernă invenție a vremii. Aici avea să intre în contact cu invențiile lui Thomas Edison: o formă perfecționată a telefonului lui Bell, telegraful multiplex, microfonul cu grafit. Cu aceste acumulări, Tesla a reușit să inventeze primul difuzor audio.

În baza unei recomandări, Tesla pleacă la Paris, unde este angajat la "Compania continentală Edison". Aici, modifică dinamo-maşina Edison. În cadrul aceleiaşi companii, construieşte o centrală electrică la Strasbourg. Deşi i se promiseseră 25.000 dolari, la încheierea dificilei lucrări a fost frustrat de gratificaţii. Unul din asistenţii lui Edison, Charles Bechelore, îi propune să emigreze în America şi îi dă o scrisoare de recomandare pentru Edison personal (1884). După unele peripeţii (i s-au furat banii în gara Le Havre), se adresează proprietarului vasului, care îi înţelege situaţia (biletul şi locul îi aparţineau, fiind nominalizat) şi pe baza documentului de bord se îmbarcă pe vas, cu destinația New-York, unde se prezintă la Edison. Este primit cu dificultăţi şi răceală, dar în baza recomandării scrise, este angajat în atelierele companiei, ca inginer-electrician pentru repararea motoarelor şi generatoarelor de curent continuu ,,Edison”.

O situaţie neprevăzută îl face să se remarce în mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon, dotat cu generator ,,Edison”, care se defectase, și care trebuia să plece spre Europa la dată fixă; avea toate locurile vândute şi întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Tesla să repare scurt-circuitul generatorului, cauză pe care o descoperă în spirele înfăşurării bobinei şi o remediază, rebobinând-o în 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecţiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la dată programată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicaţii: fusese o glumă. Nici alte gratificaţii promise, de exemplu pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator şi un nou tip de întrerupător, nu i se acordă.

Edificat asupra conduitei lui Edison, Tesla va lucra de acum înainte pe cont propriu şi va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenţi alternativi polifazaţi. Trecerea timpului îi va da dreptate lui Tesla în competiţia sa cu Edison şi, treptat, teoria sa privind curentul alternativ se impune. Din primăvara anului 1885, mândrul Tesla refuză să mai colaboreze cu Edison şi lucrează independent, înființându-şi propria firma, "Tesla Arc Light Company".

Întâlnirea lui Coandă cu Tesla s-a petrecut în 1893, când acesta se afla în ţară, datorită morţii mamei sale. Era deja celebru în lumea întreagă, în România însă mai puţin. Henri Coandă îl caracteriza ca fiind unul dintre savanții foarte importanți, care a schimbat poate toată viața omenirii și se mândrea cu el pentru că era istroromân.

În noiembrie 1933, recent emigrat în SUA, Albert Einstein află de cercetările lui Tesla asupra fisiunii nucleare şi caută să-l cunoască. Apropierea se face cu ajutorul unui tânăr reporter ştiinţific, Kenneth Sweasy, care se prezintă la Tesla cu o scrisoare de recomandare din partea lui Einstein. Tesla avea 75 de ani, în 1931, când primeşte scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul aniversării zilei sale de naștere, el mărturiseşte că lucra la o nouă sursă de energie, informaţie care-l va incita pe Einstein spre a-l cunoaşte. Tesla se ocupă de câmpurile gravitaţionale (asemenea celui electromagnetic). Einstein ia cunoştinţă de articolul savantului român din "Scientific American", bazat pe experienţele efectuate la instalaţia sa de la Institutul Tehnologic din Massachussetts (1934), pentru obţinerea tensiunilor înalte, cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat cercetării nucleului atomic.

La 13 martie 1885, un incendiu distruge laboratorul lui Teslea din New York. Flăcările mistuie toate instalaţiile de telegrafie şi întreaga aparatură pentru obţinerea curenţilor de înaltă frecvenţă. Catastrofa îl lasă sărac la bătrâneţe pe Tesla, fără mijloace financiare, dar savantul îşi recompensează secretarele care-l părăsesc, tăind în două medalia de aur Edison pe care o primise. După ce incendiul laboratorului l-a lăsat în stradă (nefiind asigurat), Tesla s-a mutat într-o modestă cameră de hotel. Dar şi în aceste condiţii precare el îşi continuă cercetările. În primăvara lui 1898, Tesla demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj. Experienţele au fost efectuate în largul mării, în apropiere de New York.

În 1899, Tesla construieşte la Colorado un mare post de radio, cu o putere de 200 kw, şi realizează transmisii prin telegrafie fără fir, la peste 1000 km, face să se aprindă lămpile oraşului de la distanţă, obţine tensiuni de 12 milioane de volţi.

Edison şi Tesla au fost propuşi împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe anul 1915, ca oameni care îşi închinaseră viaţă pentru descoperiri şi realizări tehnice utile omenirii. Tesla a refuzat premiul, din cauza animozităţilor din trecut. Dar a fost propus și în anul 1916 pentru premiul Nobel, dar premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial.

Nicolae Tesla moare la New York, în noaptea de 7-8 ianuarie 1943 şi este înmormântat la 12 ianuarie, participând la procesiune peste 2000 de oameni. A fost o covârşitoare personalitate care a marcat două secole prin geniul său. A fost izvorul de inspirație pentru crearea radioului, roboților, radarelor și multe alte aparate din domeniul automobilistic, al aviației și  tehnicii militare.
Este considerat sfântul protector al electricității moderne.

Date biografice culese de
Col(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

 

Autor Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin 26 Mai 2017, 12:19 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii