Sinceritatea la vedere sau Monumentul Marii Uniri – constiinta nationala

De Redactia 31 Iulie 2014, 09:01 Atitudini
S-au scurs, iata, douazeci de ani de când s-a tras cortina peste „Concursul National de machete pentru realizarea  Monumentului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918”. Si machetele au venit din întreaga tara, aciuându-se pâna la urma în încaperi ale institutiei pe care o conduceam – Inspectoratul pentru Cultura a judetului Alba, iar un juriu national le-a sintetizat, ca valoare artistica, eliminând unele „amatorisme”, clisee plastice ce încarcau viziunea de ansamblu cu fel de fel de chipuri de eroi, comandanti de osti, revolutionari, luptatori etc., ceea ce a dus la o parere mai omogena asupra unor lucrari în care facea un pas în fata o anumita simbolistica.

Printre acestea si macheta domnului Buculei, un artist cu largi  posibilitati de exprimare metaforica, îmbratisata doar de unii din juriu sau de „bagatori de seama”,  reprosându-se ca „suntem satui de cruci, ca în cimitirul Bellu, si-n marile cimitire ale tarii sunt  atât de multe cruci aparute si prin diverse albume” etc., ceea ce a destabilizat coerenta adevaratului mesaj buculenian cu care, personal, ca sef al institutiei nu am fost de acord!

Ceea ce propunea dânsul era mai aproape de o respiratie a artei, o albie a sentimentelor ajunse la esenta crestina a unei monumentalitati.  Numai ca aceasta întruchipare a fluxului uman istoric de la 1 Decembrie n-a convins pe toti membrii juriului, nici pe reprezentantul Episcopiei Ortodoxe, nici pe inimosul prefect în functie.

Tergiversarea unei ample sinceritati în  luarea unei decizii, a stabilirii ferme a câstigatorului pentru a se trece la începerea lucrarilor, a dus la destramarea sentimentului  de-a vedea ridicat un Monument al Unirii atât de asteptat zeci de ani. Si machetele s-au îmbolnavit la Inspectorat, unor autori li s-au trimis, iar altii au renuntat la ele – si-n umbra a intrat întreaga seva a unei viziuni nu doar viziuni sentimentale, ci a trecerii  de un prag al neputintei, dincolo de care românii au ramas buimaciti, dezarmati, neîncrezatori ca vor trai sa vada un Monument în calea uitarii, ceeace  era pe placul trianonistilor, a iredentistilor, a falsilor istorici, denigratori si vânzatori de Tara, a unor albaiulieni sus pusi.

Cea care pierde era în primul rând Alba Iulia, Marea Cetate a Unirii, pe scaunul din fata al careia se asezase însângerat, dar ferm si eroic chiar chipul României, respiratia tânarului stat national. Cerusem atunci în presa sa organizam, împreuna cu Ministerul Culturii, organele judetene competente, un nou Concurs, care sa se adreseze românilor de pretutindeni, membrilor Uniunii Artistilor Plastici, artistilor ce îmbratisau importanta unei asemenea realizari. Considerându-se, probabil, ca e mai bine sa nu ne mai legam la cap daca nu ne durea, mândria nationala se pravalise sub talpile murdare ale unor politicieni de gâga cu constiinta patata.

Se confundase o idee cu alta: Catedrala Ortodoxa Româna ramânea respiratia ampla, monumentala a Marii Uniri, deci nu mai era nevoie de o alta replica monumentala. Numai ca prin sine Catedrala este hrana multiplicata a credintei într-o acumulare istorica ierarhica de sinteza, iar Monumentul Marii Uniri trebuia sa devina portretul concret al înfaptuirilor acestui deziderat al românitatii pe multiple paliere ale sentimentului patriotic – Ridicarea lui e cu atât mai necesara cu cât va întari simbioza credinta-patriotism-jertfa. Toate sunt sânge al Limbii Române. Sa le avem înca lânga noi din generatie în generatie.

Numai ca durerea nu s-a oprit, s-a acutizat, si dupa 20 de ani se impune reluarea pe o alta scara a unui asemenea concurs international adresat creatorilor de bun simt ai românilor de pretutindeni, sub auspiciile Primariei, Consiliului local municipal Alba, ale Consiliului Judetean Alba, Institutia Prefectului Alba si a Ministerului Culturii, care, din pacate nu mai este o prezenta „artistica” notorie, credibila, dar în acest caz nu se mai poate juca nicidecum cu sentimentele majore ale românilor.

Un asemenea concurs bine organizat, strunit, rasplatit financiar, explicat, promovat prin diplomatie, foruri culturale, Academia Româna ar duce, cu siguranta, la o reusita majora.
Revenim la „Crucea” lui Buculei, fara a putea fi vazuta în întreaga ei complexitate arhitectonica, sustinuta de verbe la timpul viitor, la sintagme ca se vor adauga „Cupolei”, la infrastructura ei alte elemente, un asa zis „Altar al Patriei”: de esenta razvan-theodoresciana, care sa aiba pe cele patru laturi chipul regelui Ferdinand, al reginei Maria (care nici macar n-au fost la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, ci li s-a dus Unirea cu tara la Bucuresti), al soldatului necunoscut (sintagma atât de discutabila ostenita de multe ori!), a Stemei României, a tot ce înseamna Principatele Române. Unirile în istorie si asteptarile propriei noastre biografii, care sa impuna Europei, lumii esenta sufletului românesc. Acestea sunt propozitii simple la un  viitor gramatical.

Monumentul, desigur, ar putea astepta mult si bine permisiunea acestor „anexe patriotice”, culminând cu anul 2022, luat ca un centenar al Încoronarii. În numele acestei idei ne vom putea trezi doar cu albia regalitatii în floare, ca expresie istorico-artistica.
Credem ca  marea problema a acestui extemporal dat poporului român este sinceritatea la vedere. Sintagma „vrem cu adevarat un asemenea monument? Si, mai ales acest „si” unde îl amplasam? Corespunde el aspiratiilor urmasilor Marii Uniri, ca îngemanare a visului, faptei, jertfei si sperantei? Are el puterea de simbol precum o Coloana a Infinitului, o „Maiastra”, o „Poarta a sarutului”?

Sau doar înmultim numarul crucilor în perimetrul atât de strâmt, tot mai amalgamat al Cetatii, unde avem Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii. Crucea de suflet a poporului român, dar si o „cruce” a altei catedrale de asemenea o cruce a Bisericii dinspre Schit! Cruce printre Cruci! Pe un spatiu sufocant al Cetatii.

Cârcotasii vor sa-l amplasam undeva aiurea, sa nu se simta deloc respiratia lui româneasca, nu pe Câmpul lui Horea unde s-au aflat cei 100.000 de români din toate provinciile care au hotarât Marea Unire de la 1 Decembrie 1918! Sarmanii!

Personal, ramân ca un iubitor de credinta, de arta si literatura, de chipul Alba Iuliei ca fereastra deschisa în frumusetea Patriei, si spun ca e necesar un al doilea mare Concurs international pentru realizarea Monumentului Unirii. Acesta ar aduce viziuni noi, moderne, atotcuprinzatoare, de-o înalta tinuta artistica.

De cine ne temem? Ia sa tragem la raspundere pe cei „statici” în sentimente legate de românitate, pe Ministerul Culturii, sa ne impunem colaborarea matura dintre organismele municipale si judetene, prezentul si viitorimea cu o realizare de exceptie, oglinda  a biografiei de truda si jertfa, a iubirii de mosie a poporului român! Ce ziceti, domnule Hava, domnule Dumitrel, arhitecti, artisti, ambasade, uniuni de creatie plastica? Va fi cea mai mare realizare a prezentei dumneavoastra pe lume.
Ca final deschis: asteptam ca propunerea actuala, discutata sau mai putin reliefata între responsabilitati de toate gradele, sa fie materializata în toata complexitatea ei pentru ochiul privitorului, sa-si poata da cu parerea toti cei interesati de un asemenea eveniment vital în istoria noastra: de la „Cruce” la „Altarul patriei”, sa ne încarcam de adevar, de trebuintele lui, sa avem curajul de-a spune pe fata ce dorim, ce asteptam de la realizatorii acestui monument.

 În ceea ce ne priveste, repetam: „un asemenea monument trebuie sa fie o metafora roditoare în orice anotimp al patriei, straiul de lucru si de  sarbatoare al Capitalei Marii Uniri, Alba Iulia. A trecut vremea unor monumente „de serviciu patriotic”! Ca sa putem merge mai departe, sa depasim sau nu „pragul  Buculei”, e nevoie sa vedem întreaga desfasurare, în detalii, a Complexului  Domniei sale, sa ne bucuram sau sa ne întristam! În sensul sinceritatii la vedere!

Cu speranta în mai bine,
Ion MARGINEANU

sursa: revista Dacoromania, nr. 70

 

Autor Redactia 31 Iulie 2014, 09:01 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate