MOCANII ÎN CÂMPIA BRĂILEI (II)

De Prof. Adriana Grigorescu 07 Noiembrie 2014, 22:14 Atitudini

apus de soare in BaraganIII. CÂMPIA BRĂILEI
         
Bărăganul, stepa răsăriteană a Munteniei se întinde peste județele Ialomița, o parte din Ilfov, Buzău, Brăila și Râmnicu Sărat. Bărăgan este un termen din limba turcă veche, Buragan, care înseamnă „furtună, vârtej”.

Partea nordică a Bărăganului o formează Câmpia Brăilei, un șes întins, întrerupt de luncile apelor Siret, Buzău și Călmățui, cu viroagele Buzoelul, Puturosul și Strâmbu. Dunărea mărginește câmpia brăileană pe o lungime de 70 de km și oferă bogata Baltă a Brăilei.

Istoricul C. Giurescu spune: „Câmpia Brăilei... e patria turmelor de oi, a cirezilor de vite mari, a hergheliilor și preucilor de cai, a vânatului de tot felul, de la dropie pâna la lup”, „era un adevărat ocean de verdeață, primăvara, un nesfârșit de zăpadă, iarna, bătut de vânturile năpraznice care i-au dat și numele”.

Drumurile oilor au fost marcate de movile, de cruci de piatră, de puțuri și de numeroase târle, inițial cu caracter temporar, apoi vetre ale unor așezări stabile și integrate satelor existente. Satele s-au răspândit în câmp, ținându-se în apropierea râurilor și lacurilor. Scriitorul Geo Bogza consideră în mod just „la început țara noastră a fost o țară de sate”. Crește populația prin venirea mocanilor ardeleni, dar și a celor din județele Buzău și Râmnicu Sărat.

În 1867 Al. I. Odobescu, cu ocazia Expoziției universale de la Paris, a prezentat cu date statistice județul Brăila: suprafața totală era de 752.690 pogoane, din care 598.317 erau pășuni. Brăila era județul cu cele mai multe oi și vite (la păscut erau peste 500.000 de oi).

Enigmaticele movile au fost monumentele unor căpetenii nomade, dar și făcute cu scopul de a servi ca semn de hotar. Erau folosite pentru semnalizare cu ajutorul flăcărilor și a fumului în caz de pericol. Lângă ele se adăposteau turmele de oi și vite.
Numai în apropierea satului Chiscani, aflat la 10 km sud de Brăila, sunt 9 movile și o cruce de piatră din 1788. Lângă comuna Mihai Bravu (Victoria), aflată la 49 km de Brăila, sunt movilele: Mănăilă, Șerban, Papuc, Viezurele și Crucile lui Crin, Buga, Roșului și Poștei.

La Ulmu (General Poetașu) pe Călmățui, la 64 km de Brăila, sunt cele mai multe movile: a Danciului, Greci, Movila Mare, Popina Tudorei, Popina Mare (popina este o formă de relief în lunca unui râu sau pe o terasă).

Multe din crucile înalte de piatră și frumos dăltuite au fost aduse de pietrarii buzoieni de pe Dealurile Istriței. Aceștia au lucrat și jgheaburi, uluce sau ghizduri de fântână (puțuri), cum ar fi Puțul lui Jipa Mocanul, Puțul Moroianu, Puțul Ungurului.

Târlele erau locuri neîngrădite și neacoperite, unde se adunau și se odihneau oile în timpul pășunatului, iar câșlele erau așezările pastorale pentru cei care păzeau vitele și turmele de oi. În anul 1890 sunt cunoscute în Câmpia Brăilei peste 100 de târle, iar după 1900, doar 40, deoarece se trecuse la viața agricolă, sătească. Nume de târle: Popa, Alexe, Jipa, Capra, Iedul, Spinul, Topor, Ciutacu, Plătică, Oancea, după numele ciobanului (mocanului).

Istoricul C.C. Giurescu: „Satele se nășteau din contopirea mai multor târle sau numai în jurul uneia, înființate de locuitorii din zona de câmpie (cojanii), de mocanii transhumanți, dar și de locuitorii din raiaua Brăilei”.

Filozoful brăilean, Vasile Băncilă, este din neam de mocani din zona Săcele (Brașov). Tatăl era arendaș la moșia Scorțaru Nou și „econom de vite”, adică administrator de turme. În cartea „Copilărie și miracol brăilean” (ed. Istros – Brăila) prezintă felul în care s-au născut și crescut satele românești:  ”„O famile în sens larg, ori un mănunchi de familii tovarășe s-au așezat într-un loc... purta numele bătrânului familiei (Ion – Ionești, Popa – Popești) sau în legătură cu un alt om, un accident, un nărav, o legendă... satul creștea... ca o prelungire a pământului. Vechea așezare de târlași devenea cătun sau mai multe târle se adunau la un loc și închipuiau un sat. În alte cazuri, satele creșteau pe moșiile boierilor și le purtau numele”.

Prin împroprietărirea „însurățeilor” în anul 1864 s-au format în județul Brăila, 9 comune noi, cu câte 200-500 de familii. În anul 1892 erau 4 plăși: Vădeni (Siret și Buzău), Ianca (șes), Călmățui și Balta (Dunărea) care aveau 54 de comune rurale, 75 de cătune și 11 târle. Așa a existat o viață sătească cu locuitori muncitori ai pământului și crescători de oi și vite, care au păstrat limba și credința.

În cursul istoriei, județul Brăila a fost drum de trecere al turcilor, tătărilor, rușilor, austriecilor, suferind jafuri și distrugeri, dar locuitorii au rezistat și și-au păstrat credința în Dumnezeu. Preotul satului era conducătorul sufletesc, cu care se sfătuiau „Cum a spus Taica Părintele”.

Bisericile vechi erau modeste, din gard de nuiele, din scânduri și gard de pământ, acoperite cu stuf, așa cum au fost la: 1820 – Stanca, Stăncuța; 1830 – Cireșu, Berteștii de Jos, Cazasu, Chiscani, Dudescu, Jugureanu; 1832-1834 – Tufești. De la mijlocul sec. XIX au început să se ridice biserici de zid. Slujba se făcea în limba română pentru creștinii ortodocși.
   harta judetului Braila 
IV. COMUNE SI SATE BRAILENE

Pentru a înțelege mai bine formarea satelor brăilene și a transhumanței mocanilor în Câmpia Brăilei, le-am grupat pe zonele principalelor cursuri de apă: Siret, Buzău, Călmățui, Dunăre (și Balta Brăilei) și în zona de șes. În 1892 era un total de 54 comune și 4 plăși (Vădeni – 14 comune, Călmățui – 13 comune, Ianca – 15 comune și Balta – 12 comune).

1. Zona Siret - Buzău (Plasa Vădeni) cu 14 comune, 45  sate și 15 târle.
Analizate: 9 comune și 5 sate:
Cotu Lung
Vădeni
Latinu (sat Oancea)
Scorțaru Vechi
Scorțaru Nou
Șuțești (sat Sassu și Gogulești)
Romanu (Românu)
Măxineni (sat Corbu Vechi)
Râmnicelu (sat Domnița)

- Cotu Lung (18 km nord-vest de Brăila) este pe malul drept al Siretului și numele vine de la curba ce o face Siretul în acest loc. Sunt cunoscute târlele lui Soare, Giani, Vrăbiescu.
- Vădeni (11km de Brăila) – pe aici trecea drumul vechi al poștelor spre Moldova, era un vad și o cârciumă a lui Iani (de aici, numele Vadul lui Iani, Vădeni) lângă apa Siretului. Târlele se numeau Mareș și Popa.
- Latinu (18 km de Brăila) este pe malul drept al Buzăului. Legenda despre vechimea și numele satului se referă la cei doi frați proprietari ai moșiei: Oprea și Voinea Latinu. În 1850 erau câteva bordeie făcute de ciobanii învoiți de mănăstirea Măxineni la pășunatul oilor. O altă explicație ar fi „Latinu sau cel de altă religie” pentru mocanii ardeleni care au venit pe la 1860 din Măcănești (Bolboaca) cu turmele și s-au așezat pe moșia lui Oprea Latinu, formând „Târlele Latinu”. Dicționarul Geografic al României consideră că termenul vine de la faptul că „între sate era tină sau noroi”.

Un sat apropiat este Oancea, legat de numele ciobanului care își avea strunga (loc îngust prin care trec oile la muls) lângă puț. Locuitorii i-au zis Tigveni pentru că se scotea apa cu o găleată dintr-o tigvă (craniu, dovleac, bostan, cap, bidon). Movile în această zonă: La târlele lui Soare, La Epurica, Puțul Turcului, La Damian, La Crucea lui Neacșu.
- Scorțaru Nou (29 km de Brăila) este în lunca Buzăului. Prima târlă este menționată în 1821. Sate componente: Deșirați, Sihleanu, Gemenele, Pitulați. În localitate s-a născut filozoful Vasile Băncilă.
- Scorțaru Vechi (Gurguieți) s-a format în 1810, având ca proprietar al moșiei pe pașa Scorțaru (Gurgui – un deal mai înalt, o movilă). Este cunoscută „Crucea lui Barbă Roșie”, loc unde sătenii mergeau cu oale cu foc, tămâie și lumânări și făceau rugăciuni.
- Șuțești (45 km de Brăila) este pe ambele maluri ale Buzăului. În 1830, proprietarul moșiei era prințul Costache Șuțu. Cele mai cunoscute târle: Sassu, Ioan Caraman, Ureche, Găgulești, Sălcieni, Friguroasa. Spre vest, la 5oo de metri se întinde „Valul lui Traian”. Deosebite sunt popinele aflate la distanțe egale, cu forma pătrată și de aceiași mărime. La 8 km este Movila Tătarcele, unde se spune că a avut loc lupta lui Ștefan cel Mare cu tătarii. Alte movile: a Catârului, a lui Tudose, a Căpitanului, Hagiului.
Cătune componente sunt Gogulești și Sassu, unde în 1860 s-a format târla mocanului ardelean Niță Sassu. La Șuțești s-a născut Radu S. Campiniu (1834-1896), care a fost deputat, senator și primar al Brăilei.
- Romanu (Românu).    Târlele au nume interesante: Soare, Dobrin, Înghesuiți, Cremenea, Ceaunari (cei care aveau grijă de ceaunele cu lapte la fiert sau la prins).    Târla Plătica era pe o vale cu același nume, ce se formase din revărsările râului Buzău și care aduceau mulți pești, mai ales plătică. În 1882 are loc împroprietărirea locuitorilor pe moșia lui Costache Stănescu.
- Măxineni – situat la vărsarea Buzăului în Siret, era cel mai bun vad „al Voineștilor” de la primul locuitor, crescător de oi, Voinea Șchiopu. Aici se întâlneau „Drumul mare” al peștelui, sării și vinului, de la Brăila spre Vrancea și „Drumul boilor” (al carelor cu boi), al lemnului, fructelor și rachiului, de la Brăila spre Munții Buzăului.
Numele de Măxineni, vine de la călugărul Maxim sau proprietarul moșiei la 1600.

Un sat componenmt este „Corbu Vechi” (1856), unde mocanii ardeleni cu turmele lor găseau loc de adăpost iarna și acolo se aciuase, în niște plopi, o familie de corbi.

Mănăstirea Măxineni a fost zidită în 1637 în timpul domnului Matei Basarab (1632-1654) și al doilea ctitor este considerat Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
- Râmnicelu, situat în lunca Buzăului. În 1872 erau cinci târle și în 1880 au fost împroprietăriți 160 de săteni cu 1 pogon loc de casă și grădină, 1 pogon islaz și 1 pogon teren arabil în câmp. Sate componente: Boarca, Constantinești (târlașul Măntăilă) și Domnița (azi, Mihail Kogălniceanu).
- Satul Domnița s-a înființat în 1650 din mocanii veniți din Ardeal, care găsind loc bun de pășunat și-au făcut bordeie, întemeind târlele: Chiscu, Nisipuri, Vrabie, Ghiorma și Vișănani. Au plantat un ulm, care în anul 1965 mai era încă în curtea școlii din comună. În anul 1864 au fost împroprietăriți. În anul 1890 în sat erau 21 de puțuri adânci de 6-12 metri.

Legenda spune că „Domnul Constantin Brâncoveanu avea domenii întinse în această zonă și una din nepoatele sale a fost răpită de turci și dusă în captivitate. În timp ce se îndreptau spre Istanbul, pe teritoriul actual al satului au fost ajunși de un prinț arab, care contra unei sume mari de bani plătită turcilor, a răscumpărat-o”.

O altă variantă este că în nordul satului se află o movilă numită „Trei câini”, unde ar fi fost omorâtă nepoata domnului, care se numea Domnița. Poveștile brăilene sunt frumoase, ele se păstrează în amintirea celor bătrâni și se aproprie de ceea ce a fost, adică de adevăr.                        

2. Călmățui (Plasa) cu 13 comune.
 Analizate: 12 comune și 11 sate:
Batogu
satele Berteștii de Jos și Berteștii de Sus
Ciocile (satele Chioibășești și Chichinețu)
Cireșu (Slobozia)
Dudescu
Filiu
Însurăței - sate: Caragica, Lacu Rezi, Valea Călmățui (Rubla), Pârlita (Cuza Vodă)
Roșiori
Rușețu
Tătaru
Ulmu (General Poetașu) – satele: Jugureanu și Mohreanu
Victoria – sat Mihai Bravu
Zăvoaia

Călmățui este un afluent pe stânga Dunării, considerat o vechie albie a Buzăului. Izvorăște din Pădurea Spătaru, la vest de orașul Buzău și străbate Bărăganul pe o lungime de 144 km. Sunt foarte multe sate și cu istorii diferite.
- Batogu (52 km sud de Brăila). În 1840, mocanul ardelean Neagu Batogu și-a așezat târla pe Vâlceaua Ciurari, unde își făceau ciurelele (sitele). Movile în aproprierea satului: Tatomir, Pârlita, Porumba, Unitu. În 1860 și-au construit biserica de zid cu hram „Sf. Dumitru”.

În apropriere sunt satele Berteștii de Jos (pe „Drumul Olacului”) și Berteștii de Sus pe moșia Văcăreasca (proprietatea Mănăstirii Văcărești) care s-a numit și Otmătu, de la numele mocanului Dumitrașcu Burlacu, zis și Otmăt, cu târle vechi în zonă. Profesorul Iorgu Iordan explică termenul, în sensul de „a pune, a așeza”.

Satul Chioibășești întemeiat în 1850 poartă numele de la mocanul Ion Chioibașu, venit cu târla aici, iar Chichinețu (1807), pentru că târlașii trăiau în bordeie mici, chichinețe. Ele fac parte din comuna Ciocile (80 km de Brăila) numit așa după Movila Ciocile. Socenii sau ciocenii au fost prima familie stabilită aici.

- Comuna Cireșu – are numele dela Movila Cireșu, unde târlașul Anghel Balaban a plantat mai mulți cireși. Satul a mai fost poreclit și Băligoși, fiindcă după ploi se făcea noroi, care se lipea de încălțăminte.
- Dudesu (57 km de Brăila). Primul târlaș a fost Stan Bălan venit în anul 1828. Numele comunei ar veni de la „Dudae”, bălarii ce acopereau aceste locuri.
- Filiu (49 km de Brăila) – există două explicații asupra numelui: este un crescător de oi, pe nume Filiu sau așa se numea fosta proprietară a moșiei, Filianca. În aproprierea satului sunt Movilele Capra, Cerbul, Olaru. Despre Popina Filiu se consideră că ar fi fost locuința unui turc.
- Însurăței (47 km de Brăila) s-a format pe moșia Mușețeanca din împroprietărirea a 500 de tineri însurăței (1879). De la vechile târle pe direcția sud-nord sunt 4 cruci de piatră cioplită de aceiași mărime și în aceiași poziție, ca puncte de orientare pentru turmele de oi, dar și pentru orientarea diligențelor, ce parcurgeau drumul București – Brăila.

Un sat alăturat este Caragica, unde au fost împroprietăriți 9 târlași. Este cunoscută Movila lui Pandele târlaș și în vechiul cimitir sunt 6 cruci cu litere chirilice.
- Satul Lacu Rezi – prima târlă a fost a mocanilor Cristea și Enache Ciupercă (1800-1802). Legenda satului povestește despre ciobanul de oi din Ardeal, Rizea (1794), care avea și capete mari de vite și și-a făcut târla pe malul lacului. Moșia avea 14.000 de pogoane și se cultiva mai des porumb și mei.

În 1810, în răsăritul satului erau bordeiele crescătorilor de oi, pe lunca Călmățui. Ei și-au făcut o biserică din lemn și stuf, învelită cu paie (1849) cu hramul „Sf. Nicolae” și din 1874, una de zid, ctitorită de mocanul Țuțuianu și pictată de un zugrav din Săcele. În aproprierea satului este Pădurea Viișoara, proprietate a Contelui de Roma.
Movilele sunt numeroase: Movila lui Palade, a lui Novac, Popina Mare; de amintit sunt Târla lui Ianoș (sas) cu herghelii de cai și Târla lui Ebreu, econom de vaci.
- Pârlita (azi Cuza Vodă), la 44 km de Brăila, s-a format în anii 1825-1829, când arendașul moșiei a adus câțiva târlași, care locuiau în bordeie și cărora le-au fost arse de la un incendiu, de aceea satul s-a numit ”Pârlita”.
Satul Valea Călmățui (Rubla) depindea de Lacu Rezi și era cunoscut prin cârciuma așezată pe drumul Brăila - Călărași, pe o movilă, unde se află și o hrubă.

- Roșiori (68 km–sud de Brăila) este pe moșia „Lacul Tătarului”, zisă și moșia Mărgineanca pentru că era proprietatea Mănăstirii Mărgineni, împreună cu satul Caragica. Se spune din bătrâni, că înainte vreme aici a fost târla unui mocan ardelean, pe nume Mihai Babeș, care avea până la 4.000 de capete de oi și a stat aici 30 de ani. Când s-a înființat satul în 1880, se mai cunoșteau zăvezile cu șanțuri, unde Babeș își adăpostea oile și puțurile, unde le adăpa.

- Rușețu (73 km de Brăila) – în zonă sunt 19 movile cu numele târlașilor și mocanilor ce au locuit pe lângă ele: Ulmeanu, Miloș, Dinu Căpățână, Dragomir, Ion Marin și altele. În anii 1864, 1879 și 1880 statul a împroprietărit clăcașii și însurățeii.
- Tătaru (63 km de Brăila) a fost una din cele mai mari comune din Plasa Călmățui (este la 3 km de gara Dudescu). Legenda spune că un tătar, ce era stăpânul locului a captat un izvor și a făcut o cișmea. Din acest izvor s-a format Lacul Tătaru (1782).

În cuprinsul comunei este Movila Sulu, unde a fost omorât și jefuit un bogat econom de vite, pe nume Sulu. La sud de comună este Crucea și Puțul lui Vlad, făcute din piatră. Pe aici trecea vechiul drum Brăila - București. De aici era bunicul matern, Stroe Ivașcu, al filosofului Nae Ionescu. Comuna s-a format în 1830 și în același an, și biserica, cu hramul „Sf. Nicolae”.

- Ulmu (General Poetașu), aflat la 64 de km de Brăila, s-a format pe moșia Zăvoaia, la Movila Ulmului. O hartă austriacă din 1728 prezintă în afara Raialei Brăila, satele Ulmu, Jugureanu și Rușețu, formate din mocanii veniți din zona Buzăului. Prima școală din județul Brăila a fost la Ulmu, în 1796 și se păstrează pe un ... al preotului Mihai, cele scrise de învățătorul locului: „Eu, Todirașcu, învățam copii în casă la Ion Balaban și am scris cu mâna de țărână pentru că mâna putrezește, iar cine mă citește, mă pomenește...”.

Movilele ce străjuiesc satul sunt: Danciu, Tobă, Pastramă, Movila Tudorei, Popina Mare, Mohreanu, Pribeagu. În 1929, comuna Ulmu a primit numele de General Poetașu, născut aici și care a luptat la Mărășești (1917), iar în 1919 a fost ucis de bolșevici la Soroca pe Nistru. Sate componente: Jugureanu (juguri – loc de dejugat), Mohreanu și Pribeagu. Din spusele bătrânilor, cei care nu mergeau la biserică erau pedepsiți cu „înhămatul la jug”.

- Victoria (49 km, sud de Brăila) – cătun născut din târlele crescătorilor de oi de la Cucuta. Apoi, în 1879 au fost împroprietăriți 300 de săteni. Tradiția povestește că la împroprietărire inginerul topograf și-a pierdut fetița pe nume Victoria. El a efectuat gratuit toate măsurătorile și a cerut ca Ministerul Domeniilor să aprobe numele satului de Victoria, în amintirea copilului drag.

Satul Mihai Bravu, component al comunei, a fost numit după numele marelui erou național, Mihai Viteazul, născut la Târgul de Floci, în apropierea pădurii Chirana, la vărsarea Ialomiței în Dunăre. Distanța este de doar 6-7 km.

- Zăvoaia are ca sat component Dudescu (53 km de Brăila) și este situată pe partea dreaptă a viroagei Puturosul și pe malul drept al Călmățuiului. Dicționarul Geografic al României (1898-1902) arată că Zăvoaia a fost întemeiat în 1834 de locuitorii veniți de la Târla Albota (pe malul Lacului Albota), la 3,5 km de Lacu Rezi. Etimologic, „zăvoi” înseamnă „pădure tânără”. În 1876 au făcut Biserica cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”.

 

Autor Prof. Adriana Grigorescu 07 Noiembrie 2014, 22:14 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii