Adevarata istorie a comunismului în România (II)

De col (r) Vasile Miron 07 Aprilie 2014, 01:02 Atitudini
Inca din ianuarie 1943, Antonescu a încercat sa-l convinga pe Mussolini sa iasa din razboi împreuna cu satelitii Axei fortând prin aceasta mâna lui Hitler pentru o pace de compromis iar în primavara au început negocieri de armistitiu cu SUA la Madrid si cu Marea Britanie la Lisabona. Este abordat, în acest scop, inclusiv Suveranul Pontif iar în decembrie acelasi an, la cererea Moscovei, încep negocieri de armistitiu ruso-române la Stockholm pentru iesirea României din razboiul alaturi de Axa, negocieri în care, având motivele lor, erau interesati si rusii.

In octombrie 1943, la Conferinta pregatitoare de la Moscova a ministrilor de Externe si apoi la Conferinta de la Teheran, din noiembrie, a sefilor de state URSS, SUA, Anglia, Molotov – ministrul de Externe al URSS a afirmat ca: ”Singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este maresalul Antonescu”. Ceva mai mult, Molotov a initiat în decembrie acelasi an, la Stockholm, negocieri de armistitiu directe cu guvernul Antonescu.

Casa Regala, în schimb, a cerut Moscovei sa negocieze cu trimisii sai si nu cu trimisii lui Antonescu, cerere respinsa de guvernul sovietic care, prin consilierul sau Semionov, a raspuns Casei Regale: ”Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani”.

La fel au stat lucrurile si în negocierile de la Cairo. Ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi ai aliatilor, s-au pronuntat categoric: ”Ei prefera negocieri cu maresalul Antonescu si nu cu trimisii regelui”. Spre rusinea Casei Regale si a fostului rege Mihai, trimisii sai la Stockholm au primit misiunea sa saboteze negocierile de armistitiu ale guvernului Antonescu cu rusii.

In aceasta viziune si în concordanta cu adevarul istoric, afirmatia fostului rege ca l-a arestat pe Antonescu în ziua de 23 august 1944 pentru ca acesta a refuzat sa semneze armistitiul este falsa. Casa Regala nu a initiat si negociat nici un armistitiu cu nimeni, toate negocierile au fost initiate de guvern în colaborare cu opozitia Maniu-Bratianu.

Comploturile antiantonesciene ale Casei Regale au avut un singur substrat: redobândirea, indiferent de consecinte, a prerogativelor constitutionale regale date de Carol al II-lea lui Antonescu si nu fiului sau Mihai. Aceste comploturi s-au extins cuprinzând si o parte a functionarilor Ministerului de Externe Român, acele cunoscute ”focare de infectie” ai caror reprezentanti, împreuna cu ce ai Palatului, s-au constituit în acel ”Triumvirat Buzesti-Fogoneanu-Stârcea” sub conducerea lui Grigore Niculescu-Buzesti, directorul cifrului, care a avut un rol nefast în crucificarea României.

Mai trebuie relevata, în acest sens, si atitudinea unor puteri ale Coalitiei Natiunilor Unite, a Angliei spre exemplu care nu era pentru iesirea României din Axa, fapt relevat si de demascarea catre germani, la Istambul, a principelui Barbu Stirbei trimis în secret la Cairo de catre Antonescu sub numele de BOND.

Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre inima Europei fapt pentru care a propus deschiderea celui de al doilea front în Balcani printr-o debarcare americano-engleza. La acest plan s-a opus presedintele SUA Roosevelt care avea relatii foarte bune cu I.V.Stalin si cunostea marile interese ale URSS în Balcani.

O precizare lamuritoare a relatiilor Roosevelt-Stalin: Se stie ca Roosevelt a fost presedinte al SUA patru legislaturi, între 1933 si 1945. Pentru succesul alegerii sale ca presedinte în prima legislatura, la propunerea sefului serviciului secret al URSS în SUA, în prima jumatate a deceniului patru al secolului XX, G.G.Iagoda, Stalin a finantat copios campania electorala a lui Roosevelt care a câstigat confortabil alegerile, Roosevelt neuitând pâna la moarte acest ajutor.

Pregatind, în mod constient, înrobirea tarii comunismului de tip sovietic numai în scopul redobândirii prerogativelor regale constitutionale, fostul rege Mihai a angajat negocieri si cu reprezentantii PCR. Dupa sosirea în România a lui Emil Bodnaras, la începutul lunii aprilie 1944, acum general NKVD, si gazduirea acestuia de catre printul Stirbei, fostul rege a avut mai multe întrevederi cu Emil Bodnaras. A doua zi dupa sedinta conspirativa a PCR, ”Triumviratului”, reprezentantilor Casei Regale si armatei, din noaptea de 13/14 iunie 1944, în care s-a hotarât arestarea guvernului Antonescu si scoaterea României din razboiul contra URSS, fostul rege a aprobat planul PCR si s-au început demersurile pentru materializarea lui.

Negocierile de armistitiu ruso-române de la Stockholm decurgeau bine, rusii acceptând toate cererile lui Antonescu mai putin recunoasterea frontierei de est a României dupa iunie 1940. Aceste succese dadeau fiori Casei Regale.

In dimineata zilei de 23 August 1944 Antonescu astepta sosirea telegramei de la Stockholm pentru a o semna. Intre timp telegrama a sosit dar Grigore Niculescu-Buzesti în loc sa o dea lui Antonescu o înainteaza regelui care, cu telegrama în mâna, declara ca ”Va face singur armistitiul fiind satul de tutela lui Antonescu”. Prin manevre abile Antonescu este atras sa vina la Palat unde este arestat. La ora 22,00, fostul rege Mihai a difuzat la radio o proclamatie prin care anunta iesirea României din razboiul hitlerist si alaturarea ei Coalitiei Natiunilor Unite.

Arestarea lui Ion Antonescu înaintea semnarii armistitiului cu rusii, pe care el îl negociase, a fost si este considerata atât un ”act de înalta tradare” cât si ”o grava eroare politica”, el nefiind determinat de necesitati nationale superioare ci de ambitii meschine personale caruia i-au urmat multe consecinte nefaste pentru România pe care va fi nevoita sa le suporte o jumatate de veac, cum sunt:

- România a fost imediat ocupata militar de catre Armata Rosie iar armata româna subordonata în întregime comandamentelor sovietice;

- s-a început comunizarea României iar în tara a fost instaurat un regim politic subordonat Moscovei;

- au fost capturati, dupa 23 august 1944, circa 175.000 de militari români care au luat calea lagarelor de prizonieri din Siberia;

- România a fost înrobita economic si politic de catre URSS, i s-a capturat tezaurul si rezervele de aur, constând în circa 60 vagoane de aur, fara ca acestea sa intre în plata datoriei de razboi iar în decurs de numai doua decenii dupa 1944 a fost furata de alte circa trei miliarde de dolari;

- pierderea de catre România a bazei juridice si morale a apararii drepturilor sale, pierderea definitiva a libertatii, inclusiv refuzul de a i se acorda statutul de tara cobeligeranta desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea fascismului si hortysmului;

- subordonarea armatei române comandamentelor sovietice a facut posibil si masacrul celor peste 11.000 de militari români în batalia de la Oarba de Mures, din septembrie 1944, fara ca vinovatii principali sa fie facuti raspunzatori si fara ca macar sa faca obiectul rapoartelor ”Tismaneanu-Basescu”.

Va continua

 

Autor col (r) Vasile Miron 07 Aprilie 2014, 01:02 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate