Impresii de Ziua Marinei
Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului a fost simultana cu Ziua Marinei dupa cum ati vazut în programul publicat în ziarul nostru. Pentru braileni e zi de sarbatoare. Mici si mari cu totii îsi amintesc zilele cand parintii îi duceau de mâna pentru a asista la festivitati.
Astazi nu s-a schimbat nimic, cu toate ca vara aceasta participantii nu au mai fost atât de numerosi ca anul trecut (majoritatea plecati la mare, prin tara, în strainatate sau chinuiti de canicula pur si simplu).
Pe mine nu m-a impresionat nici grupul de oficialitati, nici asa zisa serbare a lui Neptun, ci oamenii adunati sa admire manifestatiile fortei navale române. Cu un an în urma am cunoscut un marinar de-a dreptul pasionat de meseria lui ce mi-a spus cu regret ca nu pot face demonstratii decât în vreme de razboi sau festivitati.
Informata, deci, despre toate mecanismele si vaporasele militare le-am privit cu admiratie. Batai de tunuri, defilari de trupe si ambarcatiuni, concursurile de caiac-canoe, uniforma alba m-au vrajit.
Acum înteleg fascinatia celor mici, vine din acel respect pe care vrem, nu vrem, îl purtam oamenilor în uniforma oricât s-ar stradui unii sa-i ponegreasca. Ei inspira disciplina, inspira ideal de ordine, dreptate si frumusete si mai mult decât atât, sunt sarbatoriti si, asemenea ritualurilor vechi, de ziua lor trebuie sa dovdeasca de ce sunt în stare, capacitatea lor, maximum lor de aptitudini pentru care au fost antrenati, iar totul este binecuvantat de slujba religioasa "caci oastea e crestina".
Marinarii au fost impecabili si de dragul celor care îsi fac meseria cu pasiune nu pot spune ca a fost doar un spectacol dat pentru sponsori, primarie si multimea de "gura-casca".
Ceva magic tot mai persista în desfasurarea acestor activitati. Noi, brailenii, suntem oameni ai Dunarii si pastram acea legatura strabuna cu apa, cu portul de mult apus ce i-a innebunit pe multi cu capcana imbogatirii, dar si cu vechiul sat de pescari din care ne-am ridicat.
De-a lungul istoriei am fost gazde pentru o multime de natii, cotropiti de turci, dar mereu i-am sarbatorit pe cei ce navigheaza cu ocazia acestui praznic împaratesc. Asimilând nostalgiile trecutului, traind cu intensitate prezentul, plini de sperante pentru viitor, convinsi ca ne aflam pe calea devenirii spre ceea ce suntem, va salut in numele cercetasilor ce au participat si în acest an la ziua scumpului lor oras: Sanatate, gata oricand!
Voi incheia cu refrenul imnului cercetasilor comunitari braileni din legiunea ”Decebal” indrumati de dl. col. Costica Gavrila:
"Iar voi acei ce Dunarea iubiti
La noi la Braila veniti!"
Astazi nu s-a schimbat nimic, cu toate ca vara aceasta participantii nu au mai fost atât de numerosi ca anul trecut (majoritatea plecati la mare, prin tara, în strainatate sau chinuiti de canicula pur si simplu).
Pe mine nu m-a impresionat nici grupul de oficialitati, nici asa zisa serbare a lui Neptun, ci oamenii adunati sa admire manifestatiile fortei navale române. Cu un an în urma am cunoscut un marinar de-a dreptul pasionat de meseria lui ce mi-a spus cu regret ca nu pot face demonstratii decât în vreme de razboi sau festivitati.
Informata, deci, despre toate mecanismele si vaporasele militare le-am privit cu admiratie. Batai de tunuri, defilari de trupe si ambarcatiuni, concursurile de caiac-canoe, uniforma alba m-au vrajit.
Acum înteleg fascinatia celor mici, vine din acel respect pe care vrem, nu vrem, îl purtam oamenilor în uniforma oricât s-ar stradui unii sa-i ponegreasca. Ei inspira disciplina, inspira ideal de ordine, dreptate si frumusete si mai mult decât atât, sunt sarbatoriti si, asemenea ritualurilor vechi, de ziua lor trebuie sa dovdeasca de ce sunt în stare, capacitatea lor, maximum lor de aptitudini pentru care au fost antrenati, iar totul este binecuvantat de slujba religioasa "caci oastea e crestina".
Marinarii au fost impecabili si de dragul celor care îsi fac meseria cu pasiune nu pot spune ca a fost doar un spectacol dat pentru sponsori, primarie si multimea de "gura-casca".
Ceva magic tot mai persista în desfasurarea acestor activitati. Noi, brailenii, suntem oameni ai Dunarii si pastram acea legatura strabuna cu apa, cu portul de mult apus ce i-a innebunit pe multi cu capcana imbogatirii, dar si cu vechiul sat de pescari din care ne-am ridicat.
De-a lungul istoriei am fost gazde pentru o multime de natii, cotropiti de turci, dar mereu i-am sarbatorit pe cei ce navigheaza cu ocazia acestui praznic împaratesc. Asimilând nostalgiile trecutului, traind cu intensitate prezentul, plini de sperante pentru viitor, convinsi ca ne aflam pe calea devenirii spre ceea ce suntem, va salut in numele cercetasilor ce au participat si în acest an la ziua scumpului lor oras: Sanatate, gata oricand!
Voi incheia cu refrenul imnului cercetasilor comunitari braileni din legiunea ”Decebal” indrumati de dl. col. Costica Gavrila:
"Iar voi acei ce Dunarea iubiti
La noi la Braila veniti!"
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu