Festivalul de poezie Balcanica 2014

De Georgiana Tudor 01 Octombrie 2014, 23:53 Atitudini
A fost un week-end plin la Biblioteca Judeteană "Panait Istrati" Brăila: a V-a editie a Nocturnei Bibliotecilor desfăsurată simultan si în Republica Moldova - eveniment creativ cu o multime de ateliere pregătite pentru toate vârstele: de la confecționat jucării până la fotografii, proiectii de film, concerte si prezentări despre nutritive.

Această activitate se distinge prin a fi una social-educativă ce îi apropie, atât pe micuti cât si pe cei mai mari, de carte în general. De altfel biblioteca noastră poate fi lăudată pentru efortul depus în ultimii ani spre a sparge mitul bibliotecilor vechi si plictisitoare, ea a fost transformata dintr-un loc aparent ostil într-unul plin de viată menit să spargă bariera dintre carte, cultură si joacă, respectiv distractie.

Tot în perioada 26-27 septembrie 2014 a avut loc a VIII-a editie a Festivalului poetilor din Balcani, România - Slovenia. Au fost două zile de dialog intercultural, cu recitaluri de poezie, prelegeri despre literatura în spaţiul balcanic şi lansări de cărţi.

În editiile anterioare, prima fiind în 2007, au fost invitati poeti din Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Bulgaria, Macedonia, Albania, Grecia, Serbia, urmând ca în 2015 să fie primiti  oaspeti din Croatia.

Ca si anul trecut, m-a impresionat multiculturalitatea si amploarea evenimentului, voi aminti spre exemplificare lansarea cărții "9 Umbre chinezesti" de Kai-Xin, a volumului "Cap Bonne Espérance" a poetului Joel Conte, poet ce cântă frumusetile Balcanilor si ale Dunării, care  ne-a recitat "Danube" poezie inspirată si scrisă chiar la Brăila si câstigătoarea festivalului Nataša Švikart Zumer, reprezentantă a Sloveniei.

Inimă de sârb           

Unul dintre invitatii obisnuiti ai acestui festival este poeta si traducătoarea Liubita Raichici care de 5 ani vine cu drag de la Caras-Severin spre a facilita comunicarea dintre poetii sârbi ori ai fostei Iugoslavii si cei români. Numele i-a fost dat de bunică si înseamnă "dragoste". Părintii, deportati în Bărăgan, au fugit în Serbia doar spre a se naste ea pe pământul natal.

Povestea tragică, dar si frumoasă a familiei ei o vom afla în detaliu anul viitor când speră să vină cu un roman. Noul ei volum de poezii "Orfani de Dumnezeu" a fost lansat în cadrul festivalului cu o prelegere a d-lui profesor si scriitor Viorel Coman.

Însă mai elocvent a vorbit poeta despre versurile sale recitându-le, transmitând emotii si trăiri, îndemnând publicul la pretuirea rădăcinilor, căci "nu putem avea coroană bogată, dacă noi ne tăiem în continuu rădăcinile". Descifrarea titlului ne-o face chiar Liubita spunându-ne că "noi suntem cei care vrem să fim orfani de Dumnezeu, în sensul că Dumnezeu ne-a dat totul, ne-a dat viață, ne poartă de grijă, ne vrea mântuiți, ba chiar si-a dat viata pentru noi si, cu toate acestea nu-L vrem. Ori, noi, ca popor ales nu avem voie să ne comportăm ca si cum nu am sti".

Cartea mai vorbeste si despre slujirea cuvântului celui viu, recunoscând că scriitorii au vaga impresie că sunt slujitori ai cuvântului când, de fapt, preotii si monahii sunt adevăratii slujitori, iar ceea ce putem face noi este să tindem spre Cuvântul cel Adevărat si Bun.

De o modestie aparte, dar cu credintă sinceră, mărturiseste că harul poeziei l-a primit de mică: la vârsta de 3 ani se urca pe scaun si recita poezii în timpul sezătorilor. Desi nu vede motivul pentru care tocmai ea a fost înzestrată cu acest dar, îl vede ca pe o responsabilitate foarte mare pe care si-o asumă cu bucurie si dedicare.

Din păcate nu pot cita din noul volum, însă în cel primit cu dedicatie anul trecut "în sârbeste, într-o limbă necunoscută", am descoperit o pereche de versuri sugestive pentru firea ei: "Am lăsat baltă tot felul de înăltimi/ nu pentru că mă dor picioarele/ sau pentru că îmi este frică de înăltimi.Nu./ M-am îngrădit în a iubi".
  Am ales să vorbesc despre Liubita Raichici si nu despre festivalul în sine deoarece face parte din acea categorie specială de persoane pe care îmi place să le numesc personaje. Trăieste din plin această viată cu care suntem binecuvântati, "simte enorm si vede mitologic" (V. Coman), prin urmare poezia ei este de o sensibilitate acerbă ce comunică cu cititorul din inimă, cu dragoste.

Nichita Stănescu, poet mult admirat la sud de Dunăre, a spus cândva: "Să te ferească Dumnezeu să calci pe o inima de sârb!". Mă gândesc că dacă toti sârbii ar fi ca Liubita ar însemna să tai cu cutitul si să te întepi în sârmă, căci inima de sârb îmi pare un amestec ciudat de fortă si sensibilitate înrudită cu noi.

Este sârboaică, simte sârbeste, însă suntem norocosi că, din când în când, scrie si româneste. Poate ar trebui să învătăm si noi să ne pupăm de trei ori în numele Sfintei Treimi …

 

Autor Georgiana Tudor 01 Octombrie 2014, 23:53 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate