Faţa nevazuta a Rosiei Montane

De Redactia 06 Noiembrie 2013, 09:26 Atitudini
Tot ce se întâmpla astazi în Muntii Apuseni, dar si pe Valea Jiului, în bazinul carbonifer al Olteniei face parte în mare masura din fata înca nevazuta a adevarului, a minciunii, care a stat si sta cu „regele la masa”, a siragului de promisiuni pasate de la un guvern la altul, de la putere la opozitie, a usurintei cu care a fost distrusa industria româneasca pe verticala si orizontala, flota româneasca hranind, astfel, nesiguranta vietii, a locurilor de munca, un lant nefast al slabiciunilor din ses la munte, dintre parinti si fii, despre care unii fosti si mereu actuali parlamentari vorbesc la toate posturile de televiziune cu o nepermisa nerusinare, ca si când s-a tras cu buretele si ei nu au nicio vina.

Asa s-a ajuns la clipa de fata în care dupa drama cuprului saracia s-a întins ca iedera pâna dincolo de lacrimi, la confruntari multiple de la Piata Universitatii la mari centre de judet, iar teritoriul Apusenilor a devenit un prelung Eldorado, un du-te vino de la vladica la opinca, de la ministrii la strainezi, specialisti, muzeografi, arheologi, patroni fabulosi.

O batalie surda, iesita din tâtâni s-a mutat pe coridoarele parlamentului, guvernului, Cotroceniului, presei de care unii se bucura, pentru ca se gândesc doar la profit, la propriile buzunare, la cum sa distruga USL-ul, aceasta frageda formula de putere.

Numai ca situatia de azi are un trecut înca neelucidat, încâlcit, ascuns prin dosare si semnaturi. Firma canadiana a batut la portile aurului românesc, profitând de goana dupa înavutire, de coruptii partidelor politice, aruncând o plasa „biblica” peste ei evaluata în surâsul dolarilor, a incertitudinilor de la Rosia Montana, în care s-au grabit sa se prinda, sa înfulece pesti mari si mici, considerând-o mana cereasca, afundându-si mâinile, setea de monede pâna la cot.

Astazi Gold-ul trage încarcatura la mal pentru pescari, descifreaza nume si prenume, permitându-si sa ascunda fel de fel de neajunsuri, de neclaritati ale contractului de explorare si exploatare, ramase pâna azi în ceata, periate în umbra, descifrate  doar în promisiuni ca totul este la standardele internationale.

Aici vinovatul principal sunt reprezentantii statului român, politicienii de duzina ce-au facut pasi în fata în dauna bunului simt al specialistilor. Ei s-a grabit sa scape de adevarul nespus de goldisti, care, firma particulara fiind, nu s-au gândit decât la felul în care sa câstige profit, la cum sa tesa cât mai complicat pânza financiara de paianjen, îngerul Rosiei Montane, cumparând de la naivi proprietari, terenuri si case, gânduri si iesitul în strada, si pe care statul român nu i-a aparat, i-a lasat sa-si rupa biografiile, sa se inflameze, sa fie carne ieftina de tun, nestapânind situatia, trecând cu vederea puncte nevralgice ale confidentialitatii, ce abia acum ies la lumina si probeaza slabiciunile, nevralgiile puterii în totalitatea lor, împingând clarificarile nepermis de mult de la opozitie la putere si invers.

Saracia din munti a spart balonul! Gold-ul si-a facut, si-a întarit o „armata” de recruti, îi manevreaza, dispune de ei hranindu-i cu sloganul necesitatii locurilor de munca, trecând peste impuritatile constatate ale contractului.

Oameni buni, dragi locuitori ai Rosiei Montane, ai Buciumelor, Zlatnei, Abrudului, Baii de Aries, va implor sa priviti gaura dureroasa ramasa în inima tarii, a planetei în urma exploatarii cuprului românesc, care seamana cu niste falci ale unui monstru, în care nici ploaia nu se mai simte bine si realizati ca în spatele ei au fost vârfuri de munti, ca niste stâlpi ai vesniciei voastre si s-au dus pe apa sâmbetei, si nu-i pasa nimanui.

Cine are dreptul sa ciopârteasca planeta vie din care face parte pamântul românesc? Si-acum tot statul român se afla în fata celei mai mari hacuiri a Apusenilor, a vânzarii unui tezaur lasat din generatie în generatie, deocheat de siretlicurile monezilor straine, prin care o nevazuta hidra a pus stapânire pe sângele multimii, a intoxicat râu si ram.

“Felicit” Gold-ul pentru plasa aruncata flamânzilor puterii. Lor le-a venit ca o manuta de box aceasta aruncare, ce a dus la fortarea deschiderii explorarii aurului, auzindu-se în ea glasul înfierbântat al guvernului, al Cotroceniului, dar si un NU al opozitiei, al unor specialisti care vor sa elimine cianurile cu orice pret, asigurând UE ca totul este O.K., ca…

Dar acum, fostii pentru exploatare tot ei striga pe toate notele muzicale ca nu mai vor, aruncând pisica în curtea guvernului plapând, a parlamentului, dezbinând, amenintând, stând fata în fata gata sa se sfâsie ca maidanezii, sau mai rau.

Statul român, toate guvernele sunt vinovate pentru acest parastas al foamei, minciunii, promisiunilor, lasând o firma particulara sa bata cu pumnul în masa, sa ameninte cu procese, despagubiri jignitoare o tara. De fapt, firma-si “face” meseria. Ea cere. Prost e cel ce da, nu cel ce primeste.

„Totul a fost pus la cale cu premeditare, împingându-se în strada destine, blesteme, ura, speculatii, chipuri hidoase de mari magnati ce stau în spatele poftei de aur. Specialistii nu au cuvântul, haita de politicieni marunti face si desface, iar Gold-ul mareste presiunea asupra saraciei poporului român. A venit vremea unui raspuns clar: pâna unde batem palma cu Gold-ul, cum refacem întreaga structura a unui compromis, cum se pot descifra punctele întunecate ale acestei deziluzii cu un final imprevizibil. Viata cere viata, cultura si civilizatie, si mai ales sa fim constienti de ce lasam în urma generatiilor viitoare, lantul falnic al muntilor, rezerva de oxigen a tarii sau pielea unui sarpe adormit în aparenta, a unui monstru sub forma de lac de cianuri.

Meniul acestui monstru este chiar argila! Ca sa-l hranesti în viitor nu-i exclus sa nu facem o greseala enorma, incalificabila, lasând generatiilor de mâine o sarcina cumplita: îngrijirea acestui monstru ca sa nu cuprinda tot muntii, sa nu fie o bomba în viata a planetei. A se vedea spre exemplu cât îi costa pe canadieni întretinerea unui lac asemanator, la mai mici proportii, si cât ne va costa pe noi un asemenea lac ce poate distruge toate garantiile constructorilor, toti Muntii Apuseni care au radacini calcaroase, tocmai pe placul durabil al cianurii.

Sa fiti siguri ca Gold-ul odata pornita exploatarea va aduce tehnica si mai performanta, care va elimina o parte din forta de munca, va aduce specialisti în asemenea lucruri, si noi ne vom linge degetele. Aici este un alt aspect al nevazutei fete a Rosiei Montane, al adevarului.

Personal, optez pentru extragerea „mocaneasca” a aurului, adica traditional, pe o baza materiala solida, asigurata de statul român. Fara cianuri! Aceasta presupune revizuirea întregii problematici a mineritului în România.

Asa nu se mai poate! Se vor excava munti falnici, noi vom admira blana de argint otravit a unui lac, si ne vom „bucura” ca ne-a mai ramas o bogatie în Apuseni: Legenda gainii cu ouale de aur! În rest? Expansiunea verbului a devasta! Canadienii îsi vor lua aurul, talpasita. Noi ramânem cu nimicul palpabil, cu locurile de munca existente doar „turistic”, cu funinginea unor bogatii, si peste douazeci de ani copiii vor întreba parintii: Voi ce-ati pazit? Ce ne-ati lasat noua sa ducem mai departe? Nimicul? Aleile de ciment, hidosenia unui pamânt bolnav ce nu se mai însanatoseste în veac si pentru care ne bate Dumnezeu, pentru ca pamântul este o fiinta vie si noi l-am otravit pentru un pumn de dolari. Gold-ul pleaca! Tara cu ce ramâne? Raspundeti! Ne-ati lasat oala sub presiune. În ea si gândul bun poate sa explodeze oricine. Saraca prin tara, fata desculta!

Bucurestenii se bat pentru confortul maidanezilor. Aurul nu mai are decenta de a fi un fiu al adevarului. Ranile viclene ale Rosiei Montane, ale exploatarii, se hranesc cu minciuna puterii, cu falsa colaborare între putere si opozitie, si Cotroceni, desi e vorba de binele tarii.

Când vom sti cu adevarat ce a fost, la început, Gold-ul si ce este în prezent? Ce obligatii procedurale  a ascuns si n-a respectat? Încep comunicatele de santaj, procese internationale! - spun goldistii. Sunt unii ce se bucura de acest final, fara sa le pese de sanatatea subterana si de suprafata a rosienilor, de raul ce poate fi facut României?

Un „crin” a împins o sintagma, care a prins: „Un Ponta parsivel”, ce se disculpa: „În trei ani nu mi-am permis sa atentez la viata «unui crin»” dupa care urgenta din Parlament ia, totusi, drumul unei Comisii, si-n subteran viata unor mineri risca sa devina un sirag de stalactite, stalagmite, si-n Piata Universitatii strigatele sa fie fructe tot mai amare.

Ce nu stim din aceasta epopee „confidentiala”? Ce-i de facut? Sa exploatam cu truda româneasca acest tezaur, în ani si ani, cu cheltuielile si bucuriile noastre, punând cap la cap lumini si cerinte, îmbracându-le în iubirea patriei mereu. Tara nu-i la dispozitia unui particular chiar daca-n spatele lui misuna atâti patroni, alt fel de biruinta a întunericului, a asupririi.

Adunati-va fosti si actuali specialisti din Apuseni, din Valea Jiului, din Oltenia, din Moldova, de la guvern, Academie, deschideti-va baierele mintii, hotarâti o exploatare fara cianuri! Sa vedem ce va zice, cum va reactiona, cum este dispusa sa colaboreze firma Gold? S-ar putea sa se nasca o astfel de benefica alianta. Nu-i nimic de pierdut! Si astfel, locurile de munca vor fi ale tarii distribuite ca nume si prenume. Solidaritatea. Definiti-va neîntelegerile. Doar statul român va poate garanta existenta. Nu mai vrem fata nevazuta a Rosiei Montane! Nu-i ea de vina! Lumina adevarului a fost estompata sa se piarda pe caile întortocheate ale „Domnului”. Un gând alb, dragi români, dragi mineri.

Apropo: de ce este secret contractul de la Rosia Montana? Iata o jignire publica inadmisibila! Suprematia are legea româneasca? Ea nu este o iluzie ci o încadrare a realitatii în parametri credibili ai viitorului. Gold-ul afirma ca se respecta legea. Dar câte ascunzisuri are contractul nu spune cifrabil, le ocoleste.  Ce nu se afla trecut în licenta de exploatare din 1999! Obligatii legate de patrimoniu cultural, de avantaje economice, de locuri de munca, de garantarea locurilor de munca etc.! O licenta pe 20 de ani care poate fi prelungita la  infinit!

Ce nenorocire. Ea miroase a saracie legata în lanturi. Sa nu se dea nici o aprobare de mediu! Asta e! Resursele sunt ale noastre. E dreptul nostru sa le exploatam cum credem ca-i mai bine!

Doamne, lumineaza-ne!
Împaca-i pe români!

Ion MARGINEANU   
Sursa: Dacoromania

 

Autor Redactia 06 Noiembrie 2013, 09:26 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate