Evoluții
De Cristian Banu
A trecut ceva vreme de când n-am mai scris despre politică. Ce s-a schimbat?Cea mai importantă modificare este desființarea USL. Cazul Sorin Roșca Stănescu ne arată un Victor Ponta complet diferit de portretul pe care încerca să și-l construiască. Rămâne un politician imatur, pripit, reacționând la presiunea altora.
Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost o tentativă nereușită de puci împotriva liberalilor, eșuat datorită prostiei consilierilor prezidențiali care nu au reușit spargerea PD, dar și a faptului că PSD nu a reușit să-și aducă decât vreo 5 parlamentari PPDD.
Escaladarea conflictului cu PNL în ciuda faptului că nu avea securizată alternativa denotă prostie pur și simplu. De asemenea, încercarea de rupere a alianței după nici 6 luni, timp insuficient pentru a se instala cum trebuie în teritoriu este în mod atât de evident împotriva intereselor PSD încât nu poți decât să te minunezi cât de idioți pot fi. O astfel de mișcare are logică politică după ce ai votat o Constituție care să te asigure că președintele devine inofensiv și că ai un candidat serios care să poată rivaliza cu Antonescu. Cu atât mai surprinzătoare este decizia, cu cât președintele nu prea are ce să ofere, desigur, în afară de contribuțiile excepționale ale Elenei Udrea, Elenei Băsescu și, ultimul, dar nu cel de pe urmă, ale eminenței cenușii Sebastian Lăzăroiu, ale cărui predicții politice se îndeplinesc cu sfințenie de fiecare dată. Cu toate acestea, Victor Ponta se predă de bună voie și nesilit de nimeni și este gata să-și arunce aliatul.
În acest sens, Crin Antonescu acționează corect eliminând din partid o eventuală „coloană a V-a” pe modelul Stolojan-PLD. Liberalii au acum avantajul că știu ce li se pregătește și își pot pregăti în liniște rolul de victime ale lui Traian Băsescu, asigurându-și astfel electoratul. Referitor la Crin Antonescu, surprinde campania violentă împotriva sa și strădania cu care se încearcă impunerea poreclei „Căcărău”, o poreclă ciudată fiindcă și cei mai antipatici politicieni de la noi aveau porecle umanizante. Ceaușescu era Ceașcă sau nea Nicu, Elena Ceaușescu era Leana, Iliescu Bunicuța sau Cucuveaua, Băsescu e Chioru, Constantinescu Țapu sau mai simplu Milică… „Căcărău” e atipic și sugerează o creație „de laborator”, nu una spontană și se potrivește bine cu „sistemul”, reprezentat de Traian Băsescu și, iată că și de Ponta.
Pe Blogary am citit un scenariu interesant cu privire la evoluția politică: înțelegerea Băsescu-Ponta se bazează pe o candidatură a lui Isărescu la prezidențiale. Mugur Isărescu este singurul care l-ar putea bate, într-o eventuală luptă Antonescu vs. toți ceilalți. PSD nu are candidat la prezidențiale. Sorin Oprescu e o glumă proastă, Victor Ponta nu-și permite să renunțe la funcția de premier. „Dreapta”, la fel: Mihai Răzvan Ungureanu s-a născut talent și a murit speranță, Boc, Negoiță, Videanu sunt glume, iar tabăra prezidențială nu are nici măcar atât. Este de văzut însă dacă într-adevăr Mugur Isărescu este dispus să candideze și dacă el va avea șanse în ceea ce se prefigurează o confruntare între „sistemul securistic” și candidatul anti-sistem Antonescu. Marketat astfel, și nu văd de ce nu o va face, Antonescu ar putea avea o șansă.
În ceea ce privește PD, cum se spune, despre morți numai de bine. Problema lor este câți vor pleca în barca prezidențială. Restul se vor unifica la un moment dat cu PNL, „adevărata reunificare a dreptei”.
Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost o tentativă nereușită de puci împotriva liberalilor, eșuat datorită prostiei consilierilor prezidențiali care nu au reușit spargerea PD, dar și a faptului că PSD nu a reușit să-și aducă decât vreo 5 parlamentari PPDD.
Escaladarea conflictului cu PNL în ciuda faptului că nu avea securizată alternativa denotă prostie pur și simplu. De asemenea, încercarea de rupere a alianței după nici 6 luni, timp insuficient pentru a se instala cum trebuie în teritoriu este în mod atât de evident împotriva intereselor PSD încât nu poți decât să te minunezi cât de idioți pot fi. O astfel de mișcare are logică politică după ce ai votat o Constituție care să te asigure că președintele devine inofensiv și că ai un candidat serios care să poată rivaliza cu Antonescu. Cu atât mai surprinzătoare este decizia, cu cât președintele nu prea are ce să ofere, desigur, în afară de contribuțiile excepționale ale Elenei Udrea, Elenei Băsescu și, ultimul, dar nu cel de pe urmă, ale eminenței cenușii Sebastian Lăzăroiu, ale cărui predicții politice se îndeplinesc cu sfințenie de fiecare dată. Cu toate acestea, Victor Ponta se predă de bună voie și nesilit de nimeni și este gata să-și arunce aliatul.
În acest sens, Crin Antonescu acționează corect eliminând din partid o eventuală „coloană a V-a” pe modelul Stolojan-PLD. Liberalii au acum avantajul că știu ce li se pregătește și își pot pregăti în liniște rolul de victime ale lui Traian Băsescu, asigurându-și astfel electoratul. Referitor la Crin Antonescu, surprinde campania violentă împotriva sa și strădania cu care se încearcă impunerea poreclei „Căcărău”, o poreclă ciudată fiindcă și cei mai antipatici politicieni de la noi aveau porecle umanizante. Ceaușescu era Ceașcă sau nea Nicu, Elena Ceaușescu era Leana, Iliescu Bunicuța sau Cucuveaua, Băsescu e Chioru, Constantinescu Țapu sau mai simplu Milică… „Căcărău” e atipic și sugerează o creație „de laborator”, nu una spontană și se potrivește bine cu „sistemul”, reprezentat de Traian Băsescu și, iată că și de Ponta.
Pe Blogary am citit un scenariu interesant cu privire la evoluția politică: înțelegerea Băsescu-Ponta se bazează pe o candidatură a lui Isărescu la prezidențiale. Mugur Isărescu este singurul care l-ar putea bate, într-o eventuală luptă Antonescu vs. toți ceilalți. PSD nu are candidat la prezidențiale. Sorin Oprescu e o glumă proastă, Victor Ponta nu-și permite să renunțe la funcția de premier. „Dreapta”, la fel: Mihai Răzvan Ungureanu s-a născut talent și a murit speranță, Boc, Negoiță, Videanu sunt glume, iar tabăra prezidențială nu are nici măcar atât. Este de văzut însă dacă într-adevăr Mugur Isărescu este dispus să candideze și dacă el va avea șanse în ceea ce se prefigurează o confruntare între „sistemul securistic” și candidatul anti-sistem Antonescu. Marketat astfel, și nu văd de ce nu o va face, Antonescu ar putea avea o șansă.
În ceea ce privește PD, cum se spune, despre morți numai de bine. Problema lor este câți vor pleca în barca prezidențială. Restul se vor unifica la un moment dat cu PNL, „adevărata reunificare a dreptei”.
Autor Cristian Banu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu