Eroi si pseudoeroi, „eroism si impostura”

De Redactia 21 August 2015, 12:14 Atitudini

obeliscul din BrailaTematica pe care mi-am propus s-o prezint este grea si spinoasa  daca o raportam la situatia actuala si poate sa aiba reflexe care sa lase loc la discutii, lucru care, dealtfel, va fi pozitiv.

Încep cu cuvântul marelui istoric Nicolae Iorga, publicat în „Neamul românesc” din ziua de 8 Mai 1935, Ziua eroilor. Iorga spune: „Eroismul nu este în împrejurari, în noi îl avem”.

Cuvântul de erou este definit în limba româna astfel: „Eroul este persoana care se distinge prin abnegatie, vitejie, prin curaj exceptional în razboaie sau alte împrejurari”. Analitic, acest enunt cuprinde notiunile: abnegatie, vitejie, curaj, razboi, notiuni legate nu numai de razboi, dar toate acestea se întrunesc într-o persoana. Abnegatia nu este altceva decât devotamentul pentru o cauza dus pâna la sacrificiul suprem, reactie cu sacrificiul voluntar, dar devotamentul nu este altceva decât atasamentul fata de o cauza, hotarârea de a o servi în orice împrejurare fara rezerve.

Curajul este definit de acelasi dictionar al limbii române ca forta morala de a înfrunta pericolele si neajunsurile de orice fel, îndrazneala, fermitate în manifestarea convingerilor, tarie de caracter, tenacitate, barbatie, în ultima precizare, sacrificiul este definit ca renuntarea voluntara la ceva pentru binele sau interesul cuiva, în cazul eroilor, pentru binele colectiv. Este, domnilor, nici mai mult, nici mai putin, decât jertfa colectiva.

Actele de eroism apartin eroilor care fac fapte deosebite, asa cum am enuntat, în folosul unei cauze drepte, înalte, pentru binele aproapelui, al societatii. Eroul este acela care are constiinta, dispune de organizare subiectiva mintala riguroasa, pe baza careia ia decizii.

Eroul privit din punct de vedere psihologic, are calitati temperamentale care apartin grupelor de temperament sangvinic sau flegmatic, grupe de activitate nervoasa superioara, tipuri sociabile, extravertite, stabile, demne de încredere, echilibru, vioiciune sau mai lente, dar cu o activitate extrem de constanta si durabila. El are constiinta si constiinta este, dupa psihologul Wundt, „o sinteza creatoare, o integrare relativa de fenomene psihice care, prin ele însele, nu sunt constiente, iar unele nici nu devin constiente, dar contribuie la constiinta, sunt un suport al acesteia. Astfel, nu toate perceptiile devin acte de constiinta, dar toate alcatuiesc un câmp senzorial înlauntrul caruia se produc integrari constiente si duc la luarea de masuri iesite din comun. Subiectul, constientul, îsi da seama brusc de ceva, este o stare de iluminare, are spontan o organizare logica si rationala, având totdeauna la baza altruismul, lipsa de interes personal si scopul actiunii sale, un bine colectiv. Aceasta este, în general, o trasatura a sistemului psihic uman care creeaza eroii.

La polul opus constiintei, în zona adânca a sistemului psihic, se situeaza inconstientul, în timp ce constiinta, respectiv constientul, se orienteaza predominant asupra realitatii obiective, inconstientul sau psihismul bazal se concentreaza asupra propriei fiinte, pe care o exprima nemijlocit în tot ce are ea ca porniri instinctuale egoiste, trebuinte personale, iar relatiile informationale nu se refera la lumea dimprejurul sau, ci la propria fiinta. El foloseste aceste relatii în interesul sau personal, lucru neîntâlnit la constient. Inconstientii se afla cel mai des în temperamentele instabile, anxioase ale melancolicului sau excitabile, agresive, repezite, schimbatoare, impostoare ale colericului”.

Am facut aceasta digresiune în psihologie caci sistemul psihic uman sta la baza actiunilor noastre, a spiritului moral pozitiv sau negativ, cu influenta buna sau fara efect a culturii asupra persoanei.

Numai astfel se justifica personalitatea si caracterul pozitiv la eroilor, precum si inversul negativ al pseudoeroilor si impostorilor. Pe când eroii sunt dezinteresati în actul de eroism, pseudoeroii, impostorii, care nu sunt în stare de acte de eroism, îsi însusesc adesea faptele eroilor, le transpun în interesul lor, le trâmbiteaza ca actele lor si cauta sa scoata de pe urma acestora beneficii materiale sau pozitii înalte în societate. Uita de cultura, de educatie civica, de morala crestina.

Dar sa trecem la concretizarea eroilor si a faptelor lor. O pot face cu usurinta deoarece aproape doi ani de razboi de linia întâi m-au gasit în mijlocul lor si lânga umarul lor. Personal, sunt mereu framântat de o întrebare si, desi îrni caut raspunsul, nu îl pot da. Eu nu am fost un erou. Eu nu mi-am facut decât cu sfintenie datoria de militar. Eram ofiter cu salariu si fusesem pregatit pentru razboi. Eroii au tâsnit însa din tarani, din muncitori, din intelectuali adusi pe front de chemarea tarii pe care au servit-o cu credinta. Faptele lor sunt plecate din constiinta, din patriotism si spirit moral colectiv, aceste înscriindu-i în cartea vietii ca eroi. Si sunt zeci de mii ca acestia.

Nu-1 pot uita pe sergentul Enache care se oferea si singur pleca cu sacul de merinde plin de grenade, distrugea cuiburile dusmane de mitraliere, deschizând drumul unitatii blocate de focul inamicului, salvând astfel zeci de vieti care s-ar fi sfârsit daca am fi atacat cu totii. Sublocotenentul în rezerva, învatator în viata civila, Iusup, comandant de pluton care nu îsi expunea focului dusman unitatea, el fiind primul care punea piciorul pe cotele înalte. Mi-1 amintesc cu fata plina de sânge, rani capatate de la o grenada ofensiva, urmarind dusmanii care-1 ranisera si care fugeau îngroziti de fantoma însângerata care urla. Poate fi uitat sublocotenentul Petraru care a fost împuscat drept în frunte, primul din plutonul sau pe care-1 îndruma în atacul de la Oarba de Mures?

Sergentul Bobei dintr-o unitate de cavalerie se stinge ranit de schije pe când proteja cu trupul sau pe comandantul sau de ploton, ranit. Capitanul Alexandru Ionescu a stins vocea veninoasa a postului de radio „Donau”, cucerind în ziua de 6 spre 7 mai 1945 cota cu castelul de la Dombrovlita, în Moravia, prin manevrare si cu pierderi minime.

Si câte alte zeci de mii de fapte minunate au fost faptuite în razboi de ostasii nostri si comandantii lor. La Cotul Donului cade strapuns de gloante generalul Sion, luptând alaturi de ostasii sai si cautând sa strapunga încercuirea. Prin Ordinul de Zi pe Armata, generalul Petre Dumitrescu citeaza cu ordinul nr. 3 din 3 iunie 1943, Divizia a V-a Infanterie, prin cuvintele:

„De la soldat la general, toti luptatorii, prin comandantul lor, generalul Lascar, au raspuns ca nu se predau. Lipsiti de hrana, înghetati de frig si coplesiti de superioritatea numerica a dusmanului, au continuat lupta fara scapare timp de sase zile si sase nopti, pâna la ultimul glont si au cazut ca eroii”.

Si mii de cazuri ca acestea se înscriu în istoria ostirilor române, începând cu voievozii si continuând cu capii rascoalelor Horia, Closca si Crisan, Iancu - printisorul motilor, Tudor Vladimirescu si altii care si-au dat viata pentru binele colectiv. Apoi, în 1877 si 1918, independenta si întregirea tarii au înscris în cartea de onoare a tarii alti multi eroi.

În cel de-al doilea razboi mondial, cel mai crâncen razboi modern dus de tara noastra timp de trei ani, zece luni si 20 de zile, România se gaseste cu multi fii ai sai îngropati în pamânt strain, cu 92.600 morti: pentru Basarabia, 1941 -4.271 morti, pentru Odessa, în toamna anului 1941 - 7.648 morti, în Caucaz si Crimeea - 9.952 morti, iar în luptele pentru Stalingrad, în ianuarie 1943 - pierderile de morti, raniti si disparuti se ridica la 158.854 ostasi români, în luptele pentru apararea teritoriului. Bucovina, Basarabia si Moldova, care mai numarau peste un milion de ostasi, din care 31.642 jandarmi, cad la datorie 8.305 ostasi, 24.989 sunt raniti iar 153.883 disparuti, în numarul celor disparuti sunt si cei 110.000 ostasi români luati prizonieri de sovietici dupa 23 august 1944.

Pentru eliberarea teritoriului tarii de germani, sunt înca 8.586 ostasi morti, iar în luptele pentru curatirea Ardealului de armatele unguresti si germane, cât si cele din Ungaria, Cehoslovacia si Austria, se mai înscriu în rândul eroilor înca 20.035 morti, din care 10.535 numai la Oarba de Mures. Eroi ai neamului care au dovedit atasament, curaj si devotament, luptând prin fapte, nu. prin vorbe. Ei astazi sunt în pamânt.

Dar, asa cum se întâmpla în viata, pe fapta si jertfa acestor eroi si-au cladit cuiburi impostorii si pseudoeroii. Urmasi ai celor mai buni fii ai tarii care au cazut pe front sunt veteranii de razboi de astazi. Ei primesc câteva drepturi minime, dar se bucura de ceva si au un mic prestigiu în societate. Pentru acestea au aparut si pseudoeroii si impostorii care, prin mijloace incorecte, pe baza unor acte masluite, cauta sa iasa în evidenta. Striga si se autolauda cu acte de bravura, cu toate ca unii dintre ei nici n-au vazut frontul, n-au auzit glontul poate nici în poligon dar ajuns, prin efectul si lacuna legii, în rândul eroilor. Si se umfla acesti pseudoeroi, îsi agata toate felurile de decoratii pe piept, îsi fac poze din fata si din profil la fel de fel de adunari, scriu carti de istorie a razboiului pe care ei nu 1-au facut, se cufunda si se intituleaza cercetatori ai armelor din care nici n-au facut parte si câte si mai câte le poate scorni inconstientul lor bolnav si fara de bun simt, setos de marire si profit.

Eroi sunt aceia care au murit în închisorile comuniste si cei care au luptat în decembrie 1989 pentru eliberarea tarii de comunism. Si acestia au pseudoeroii lor. Si aici bataia este mai mare caci drepturile sunt mai multe si mai bune. în cazul revolutionarilor, unde se poate stabili aceasta calitate si cu martori, impostura si pseudoeroismul este mai accentuat: eroi „cu recomandare”.

Eroi ai revolutiei sunt si acei care erau în serviciul ordonat, desi ei nu au participat cu nimic, decât cu asteptatul evenimentelor în unitati, precum si unii de la posturile de radio si televiziune, care comunicau evenimentele. Stiu un revolutionar cu merite deosebite care a stat tot timpul revolutiei în balcon si a .primit certificat de revolutionar, a primit o pravalie, pamânt la mare si, dupa cum în meseria lui se câstiga bine, nu plateste nici impozit.

Sunt multi de acestia si câta zarva au facut când a fost vorba de verificarea lor si a dreptului de a purta acest titlu. Se framântau pentru ca pierdeau beneficii. Da nu numai la revolutionari este framântarea. Framântarea este în rândul tuturor acelora care nu-si au locul în rândul eroilor. Lupta aceasta pentru drepturi dusa de pseudoeroi întuneca imaginea eroilor din razboi, eroilor revolutiei si a eroilor istoriei.

Impostorii, pseudoeroii sunt aceia pe care psihologia îi clasifica, fara drept de replica, inconstientii fata de morala sociala, morala crestina, de cultura, dar constienta de egoismul si interesul personal. Eroul este expresia morala a daruirii, iar pseudoeroul si impostorul este expresia negativa, a conservarii. Pseudoeroii si impostorii sunt conservatori si se constituie în casta si se apara piramidal. Se pune, în aceasta situatie, întrebarea pe care o las ca dumneavoastra sa raspundeti: va putea oare vreodata societatea noastra sa se scuture de oportunism, impostura si pseudoeroi, asa cum face marea, în inconstienta ei, sa se curete de gunoaie?

Înainte de a încheia citez cuvântul maresalului Ion Antonescu adresat tarii la 7 septembrie 1940:

„Sa cerem iertare nefericitilor nostri frati care prin vitejia vremurilor si din propria noastra initiativa au_ fost rupti din trupul tarii noastre îndurerat, sa aruncam blestemul nostru asupra marilor vinovati, sa plângem mortii si martirii care au cazut sl au suferit pentru ce au voit si care au luptat pentru o Românie cu adevarat mare, pentru o Românie curata, pentru o Românie respectata, pentru o Românie tare. Sa ne luam solemn angajamentul ca de azi ne unim în munca si în fratie, în gândire si simtire, în dreptate si în lege, în disciplina si cumpatare, în ordine si credinta, pentru ca prin munca sa ne întarim, sa prosperam si sa fim gata”. (încheierea Ordinului de Zi nr. 675/… iulie 1920)

Suntem în preajma zilei sfinte a înaltarii Domnului, ziua sperantei omului, ziua eroilor tarii, sa ne plecam cu cucernicie fruntile si sa ne rugam Domnului pentru odihna sufletelor eroilor tarii, cei mai buni fii ai neamului asa de greu încercat si sa spunem din toata inima ruga noastra: „Doamne, odihneste-i în pace în gradina Ta pe eroii României, caci ei si-au Iubit tara si neamul mai mult decât viata”.

Gen.(r) Traian ROTARU

sursa: Revista ”Dacoromania” nr. 74

 

Autor Redactia 21 August 2015, 12:14 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii