Doamne, cine îi mai ocroteste pe români?!

De Redactia 03 Octombrie 2013, 07:39 Atitudini
Este inuman ce se întâmpla cu poporul român! Inuman si strigator la ceruri! Totul îi este potrivnic. O guvernare face praf si pulbere din interesele lui, si ceea ce ramâne în urma ei, sunt doar buzunarele pline ale politicienilor, tot atâtea dosare ce ar trebui de urgenta sa ia drumul tribunalelor, pentru ca prea miroase totul a furt, a debandada, a înselaciune, a nepotrivire, tradare, promisiuni false, lant al slabiciunilor, megalomanie si tradare de tara.

Adica, dosare care nu ajung niciodata sa se bucure de lumina adevarului, dosare care spala dosare, care le amâna, le fac pierdute, le camufleaza pâna termenul lor s-ar putea prescrie... Si acea guvernare trece în opozitie, îsi dilata libertatea, îsi asigura „legislatia” propriilor afaceri, se lafaie în suc propriu împreuna cu familia, cunoscutii, alegatorii, prietenii cunoscuti sau mai putin cunoscuti, rotunjindu-si banutii, declaratiile de avere si satisfacuti scot capul din mocirla, precum nufarul si se adreseaza lumii cu alta voce, cu nicio spaima, teama, frica, ca si când este curat ca lacrima si încep sa muste, fie ca viermii, fie ca viperele, fie ca banii... Si dintr-o data, nimic nu-i bine, totul este scandalos, împotriva cetateanului, a tarii, a prosperitatii ei.

Doar ei, repetam, sunt curati ca fragezimea pruncului nou nascut. Ca si când n-au nicio vina, ca si când au venit de pe-o alta planeta. Si-n spatele lor, dosarele încarcate de fapte impardonabile, respira usurate... Si n-au nicio vina pentru soarta cefereului, a întreprinderilor care au mai ramas nevandalizate de pofta lor de îmbogatire, a caselor, scolilor, spitalelor, terenurilor, statiunilor, satelor împinse spre o retrocedare ce ne scoate din minti...

Nu se preia nimic bun de la ea, luam totul de la început. Tinem tara pe loc. Si noua guvernare îsi bate cuie înca în propriile scaune, sa fie cât mai sigure, rastoarna totul pe fosta guvernare, delasata, armonioasa, fals sudata opozitie. Saracia a sarit în aer, este la limita rabdarii, pe lama de cutit, e explozie necontrolata. Si striga Oltenia de foame, si plânge Oltchimul, Pitestiul, plânge Posta Româna, urla sute de orase, mii de localitati ca nu mai au nicio iesire la mare, la lumina si credinta, la un loc de munca, la speranta.

Plânge Transilvania sub povara ritmului retrocedarilor devastatoare. Ne-au mirosit soimii, asasinii, grofii, calaii poporului român din Transilvania în special, ca pot mânca în pace, în continuare din truda si jertfa lui, din traditiile, obiceiurile, valorile spirituale.

Te crucesti citind, ascultând, dialogând prin sate si comune, prin orase si municipii, despre graba cu care guvernul, guvernarile au împins avutia nationala, o parte a ei sub cizma sarlatanilor, strainilor, declasatilor, impostorilor ce-au venit cu acte false, blesteme, juraminte, care au intrat în posesia nerusinata a mii si mii de hectare de pamânt, paduri, statiuni, institutii, imobile, afisând un surâs al învingatorului. Si sate întregi; strazi, ulite, vilan, intravilan, se pierd prin dosare cu actele masluite, si cei ce le verifica n-au nicio vina!

Sarmanii de ei! Nevinovatii. Se bucura ca au scapat de pamântul românesc, de cuceriri ale poporului român, timp în care maghiarizi înfocati întind coarda autonomiei pâna la revolta, pâna la varsare de sânge. Si guvernul e sufocat. Si coabitarea triumfa si gulasul cheama la vacante politice... Si mii de români asteapta sa fie dati afara, sa-si piarda locul de munca. Si nu îi apara nimeni. Si institutiile financiare internationale ne dau lectii, reformele nu pot fi transformate în miracole.

Semiesecuri pe toate planurile. Guvern si derogari. Retrocedari si discutii pentru un nou acord cu FMI. Si saracia umbla desculta în România. Si Transilvania se vinde cu pasi mariti, cu pasi mari. Strainii au vacante nelimitate - calca totul în picioare - si statul e sugrumat, e blazat.

Si ne întrebam care sunt secretele insuccesului românesc. Mi-e mila de judetul Alba, de Alba Iulia, când stiu ca somajul la noi este distrugator, ca orasele noastre au fost devastate de destramarea industriei, ca sute de scoli au fost desfiintate, ca analfabetismul bate la usa viitorului, ca tinerii studenti nu mai viseaza decât universitati, spitale, în Anglia, SUA, Germania, Franta, Italia etc. Si e atât de dureros, caci crestem într-un sistem educational-financiar costisitor, inactiv uneori, si strainii, banii lor se bucura sa ne culeaga polenul întelepciunii românesti.

Ramânem numai cu truda si moartea albinelor, mierea inunda, se bucura de frumusete dincolo de noi! Tara munceste pentru straini. Ne razboim interior, n-avem proiecte clare, vizionare; avem în schimb pofta retrocedarilor nefaste, pentru care viitorul îsi va înghiti limba. Suntem campionii retrocedarilor, în curând nu mai ramânem cu nimic. Peste câtiva ani vom ajunge la 10-12 milioane de locuitori!- Si-atunci sa vezi cum arata lacrima Transilvaniei, a României!

Doamne, cine-i ocroteste pe români? Se duc scriitorii, se duc tinerii, se duc satele, mor. Cine câstiga? Pensiile? Saracia? Destramarea? Guvernarea la guvernare trage! Cine va descrie falsa lor coabitare? Opozitie si viitoare opozitie îsi dau totusi mâna peste saracie si distrugeri.

Dragi români, în Transilvania atât de mult s-a retrocedat ca ti-e teama de respiratia ei în eternitatea unirii. Dar pentru toate exista un leac: iubirea de tara. Recititi pe Cosbuc, Eminescu, Blaga, Cotrus, Goga, Vieru, Paunescu. Readuceti-i la catedra si faceti din ei o flacara nestinsa pentru apararea Limbii Române, a romanitatii. Observati: n-am dat nume. Bine-ar fi sa se recunoasca spiritele namoloase ale constiintei românesti!

Guvernanti, europarlamentari, parlamentari, pentru cine lucrati? Ce tara aparati? Cum o duceti mai departe? În genunchi? Niciodata! O vindeti? Niciodata! Ce nu ati învatat pâna la capat: sa lucrati cinstit pentru propasirea numelui ei de tara si popor!

Luati lectii de la furnici, de la albine, de la seminte, si-o sa fie bine. Nu va e scârba când seful x îl face praf pe seful y, nestiind cum sa intre sub pielea strainilor, când la televizor, la radio, nu auziti nimic bun despre România? Dar de propria voastra slabiciune? Nu mai continuam! A fi politician cu adevarat înseamna a munci, a aduce foloase patriei tale, promovându-i valorile. Binele umbla cu capul spart, el, fratele adevarului.

Cu amaraciune,
Ion MARGINEANU

(Sursa: Dacoromania)

 

Autor Redactia 03 Octombrie 2013, 07:39 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate