Capitalism pe banii statului

De Cristian Banu 13 Ianuarie 2013, 18:06 Atitudini
Ministrul Sănătăţii a propus ca statul să nu mai plătească serviciile medicale prestate de unităţuile private. Este încă o oportunitate pentru fanii capitalismului privat cu banii statului de a mai lansa diatribe, desigur, “de dreapta”, asta apropo de sentimentul românesc al impozitului.

Plata de la bugetul de sănătate a unor firme private nu este altceva decât o drenare a banului public, la fel cu plantările de panseluţe, licitaţiile supraevaluate şi altele asemenea, pe care indivizii de mai sus le înfierează de câte ori au ocazia.

Decontarea de către Casa de Asigurări Naţionale de Sănătate a unor servicii prestate de către privaţi a dus la apariţia unui dezvoltarea unor companii private pe bani publici. Chiar în luna decembrie am avut de făcut nişte investigaţii de urgenţă la un spital de stat şi mi-a fost recomandată unitatea privată care funcţiona în curtea celei de stat fiindcă în spitalul de stat “durează o lună de zile”.

Sunt nenumărate astfel de situaţii în care diverse acte medicale pentru oamenii cu bani (categorie din care, din fericire, fac parte) sunt deturnate către clinicile private unde se plăteşte suplimentar. Argumentul celor “de dreapta” este că la stat, “plăţile informale” induc costuri suplimentare care echivalează cu ce se plăteşte în plus la spital. Strict în cazul meu, la privat am plătit de trei ori mai mult decât eventualele plăţi informale. Şi asta nu pentru că aş fi avut eu un statut special (căci am avut, şi nu am plătit nimic suplimentar), ci raportat la scorurile auzite pe holurile spitalului pentru prestaţiile respective.

Problema este că, în vreme ce la privat plata suplimentară este o certitudine, la stat plata informală nu este neapărat obligatorie. Deşi mai sunt medici care condiţionează actul medical de primirea şpăgii, este vorba mai degrabă de o excepţie, nu de o regulă. [Repet, vorbesc de condiţionarea actului medical de şpagă.] Faptul că trebuie să dai X euro doctorului şi Y euro asistentelor ţine mai degrabă de folclorul urban.

În realitate, din păcate, doctorii fac mai mulţi bani de pe urma firmelor private (producători de medicamente, clinici, laboratoare etc.) decât de la “şpaga” din spital. O altă formă de “recuperare” este cea a invitaţiilor de a-l vizita şi la cabinetul/clinica privat(ă). Sunt chiar numeroase cazurile în care doctorii nu acceptă nimic fiindcă veniturile din alte surse sunt îndeajuns.

Apoi, clinicile private rezolvă doar probleme medicale simple – naşteri,  hernii, endoscopii – cele complicate tot în spitalele de stat se rezolvă, deoarece pentru privaţi nu este rentabil să atragă pacienţi cu afecţiuni mai serioase, fiindcă le diminuează marja de profit. Iar faptul că trebuie să plăteşti suplimentar peste suma decontată de casă este un abuz şi, că tot le place lor capitalismul, concurenţă neloială.

Este ca şi cum firmei X i se permite să vândă doar cu 1000 lei, în vreme ce firma Y poate vinde cu oricât vrea.  Mai mult, firma Y va putea folosi salariaţii firmei X, plătindu-i mai bine (devreme ce la firma X salariile sunt plafonate) firma X va fi sabotată în mod constant în vederea dezvoltării firmei Y. Evident că aceasta va dispune de mai mulţi bani şi se va putea dezvolta.

Având propria firmă, am fost tatonat de-a lungul timpului de toate reţelele private de clinici pentru a mi se propune diverse abonamente “corporate”. Cum aşa aş putea să mai folosesc o parte din banii firmei în folos personal am studiat cu atenţie ofertele. Ţinând cont că eu anual fac un set de investigaţii într-o clinică privată ştiu cam cât plătesc anual pe serviciile de sănătate. Cel mai ieftin “abonament” m-ar fi costat suplimentar 1000 de lei/an. Imaginaţi-vă cât se câştigă la un abonament corporate cu câteva zeci de angajaţi. Când vine vorba să foloseşti serviciile plătite observi că aici mai trebuie plătit 20%, dincolo 50%, că o analiză uzuală nu este de fapt acoperită şi trebuie plătită integral, astfel că, per ansamblu, suma plătită devine mai mare. Nivelul de competenţă este oricum similar (nici nu are cum să fie diferit devreme ce sunt aceeaşi doctori).

Acelaşi lucru se petrece şi în domeniul pensiilor, unde Pilonul II reprezintă doar o formă de sifonare a banilor publici. Practic, statul colectează nişte bani pe care îi livrează gratuit unor particulari. Acest Pilon ar trebui desfiinţat complet, iar contribuabili să aleagă dacă fondurile deja colectate să fie transferate în contul de la bugetul de stat sau la Pilonul III.

Argumentul “de dreapta” este că ar fi împiedicat să beneficieze de banii lui. Problema este că, de banii lui, beneficiază de un pachet de servicii. Dacă doreşte ceva suplimentar, condiţii mai bune, atunci trebuie să plătească suplimentar. Şi spitalele de stat ar trebui să poată oferi astfel de servicii suplimentare contra-cost. Pentru că, până la urmă, ceea ce este în plus la privat sunt serviciile hoteliere. O cameră mai mare cu toaletă individuală, mâncare mai bună. Medicii sunt de la stat, banii sunt (o parte) de la stat, clădirea este (de cele mai multe ori) de la stat.

 

Autor Cristian Banu 13 Ianuarie 2013, 18:06 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate