ARIPI... „TĂIATE”

De Virgil Matei 26 Noiembrie 2016, 11:07 Atitudini

De când o epidemie de nu știu ce boală (sic!) a dat iama în porumbeii unui bun amic, grija față de cei rămași în hulubărie parcă a crescut. Împreună i-am doftoricit, i-am ținut în carantină, am „zburat” puii. Zilnic le facem curățenie, le împrospătăm apa mai des, iar pe seară, când se retrag la cuiburi, înainte de a le închide ușița îi numărăm. Săptămâna trecută, prietenul meu s-a îmbogățit cu o pereche de porumbei cu penele la fel de albe ca ale locatarilor de drept.

Îi primise în dar de la un vecin ce îi crescuse ani în șir pe balcon. Ne gândeam că nou-veniții vor fi luați la întrebări. Nicidecum, au fost bine primiți. Azi de dimineață le-am dat și lor drumul. Numai că, ce să vezi?: amândoi se poticneau în pragul ușiței, neștiind ce să facă, uitându-se cu nedumerire cum ceilalți se ridicau la cer. Recluziunea forțată de pe balcon le „tăiase” aripile! Nu știau ce să facă cu ele, la ce sunt bune!

Porumbița, mai curajoasă, după oarece chibzuință, a bătut mai întâi din aripi, și-a făcut vânt și fâlfâind a frică, s-a oprit pe costișa casei. Partenerul, nici gând! S-a lăsat, totuși, înduplecat, atunci când porumbița a revenit lângă el. Nu știu ce au discutat, că și-au luat zborul de parcă cineva le-ar fi dat startul. Numai că, partenerul, după nici cinci metri de zburătăcit, a căzut printre straturile cu flori, împiedicându-se în propriile-i aripi. Nepierzându-se cu firea, porumbița s-a rotit pe deasupra lui, parcă arătându-i care-i schepsisul.

... Aripă la aripă, s-au pierdut fericiți în limpezimea azurie de deasupra Insulei Mari.

 

Autor Virgil Matei 26 Noiembrie 2016, 11:07 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii