Alte măsti, aceleasi fețe

De Georgiana Tudor 08 Februarie 2015, 11:06 Atitudini

Grand GuignolAstăzi am aflat povestea lui Grand Guignol. Acest teatru francez a reprezentat o atractie timp de 60 de ani prin scenele macabre, de teroare sau sexuale. A fost înfiintat de Oscar Metenier în 1897 si s-a dezvoltat sub puternica influentă naturalistă.

Multi actori au fost răniti în timpul reprezentatiilor si au circulat legende cu privire la moartea subită a unora. Locul a ajuns un centru turistic pentru Paris până când a început să se dezvolte industria filmelor horror cu care nu a mai putut concura de vreme ce aceste productii cinematografice amplificau efectele speciale folosite de Grand Guignol la un nivel cu totul nou.

La închiderea teatrului, anul 1962, după cea din urmă reprezentatie, directorul teatrului a declarat că "Le Theatre du Grand Guignol nu mai poate concura cu mizeriile lumii contemporane".

Si câtă dreptate!... Cine ar mai plăti astăzi ca să vadă stirile de la ora 5 pe scena teatrului când setea de morbid îi este satisfăcută acasă pe canapea, în fata televizorului.
 Un regizor contemporan român ca Radu Afrim foloseste totusi elemente absurde din show-biz pentru a trage un semnal de alarmă, al câtâlea...

De unde dorinta aceasta a omului de a se îngrozi?

În Roma Antică se mergea la Colosseum ca să fie admirati oameni spântecati, măcelăriti, în Evul Mediu se adunau în număr mare pentru a huli vrăjitoare arse pe rug, unii îsi făcuseră chiar un hobby din a participa la executii publice, la Grand Guignol se ilustra sexul si cruzimea, apoi urmează filmele horror.

Chiar nimic nu se schimbă? Pentru ce această fatetă a umanitătii? Are omul nevoie să îsi amintească de iad? De ce caută să se teamă? Să se sperie? La ce îl ajută? Poate vrea să se cauterizeze împotriva unor asemenea întâmplări tragice.

Omul trăieste cu mitul conform căruia dacă îi vede pe altii murind, el nu se va mai teme de moarte. Iar faptul că se adună în număr atât de mare înseamnă că are nevoie de ceilalti pentru a-si depăsi teama. Suntem îngroziti, dar nu ni se poate întâmpla nimic dacă suntem împreună. De asemenea, poate fi un mod de a ne demonstra curajul, bărbătia. Sau, într-un fel, acelasi om îsi absolvă constiinta de propriile păcate prin comparare cu monstruosul de pe scenă.

Vrem să ne temem pentru că ne e prea frică să avem curaj...

 

Autor Georgiana Tudor 08 Februarie 2015, 11:06 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii