Vizita Papei în România

Papa a venit. Papa a plecat. Și tot așa, pa-pa, am rămas noi românii că ei, ungurii, au înțeles că Papa a venit să le încurajeze iredentismul, pretențiile absurde și aroganța cu care se comportă în țara noastră, a tuturor, nu doar a lor. În țara care le-a oferit totul, de la naștere și educație până la pământ de îngropăciune; dar vezi, tot nu-i bine, că ei și-ar dori să ia pământul în căciulă și să-l mute la Budapesta ori la hăurile Asiei de unde s-au scurs peste Europa.

Când îl primești pe unul în casă ar trebui să-l închizi și abia dacă dorește să plece ar trebui să-i aplici zicala brăileană ”de-i faci un bine scoate-i și un ochi să te țină minte”. Dar din istorie aflăm că a fost invers; ei ne-au scos câte un ochi și nu n-au făcut nici-un bine, doar ne-au luat libertatea și pământul și din barbari migratori s-au făcut stăpânitori că multe hoarde au curs peste noi și s-au dus în jaf mai departe și ori n-au mai avut unde curge ori le-a scăzut vidul din sânge și s-au așezat ca mâlul în ape tulburi ori i-a oprit din scurgerea haotică digul educației, creștinismul și forța germanică din centrul Europei.

Când înfierbântați de discursuri revanșarde maghiarii profanează mormintele eroilor români e doar o greșeală a unor tineri iar când românii vor să-și cinstească eroii atunci le închide cimitirul în care tineretul UDMR-ist își bătuse joc de crucile eroilor pe care le-au îmbrăcat în pungi de gunoi. Vai, ce barbari, românii au spart lacătul de la poartă și au intrat să-și comemoreze înaintașii; când au venit grupurile paramilitare ale tineretului maghiar nu s-a spart nici-un lacăt că totul era vraiște sub administrația ce își arogă dreptul de a fi descentralizată?

De ce ne-ai dat Doamne o țară, ca să avem ce plânge că nu o putem apăra?! Să ne trezești, că glia noastră e doar a noastră de vreo 15.000 de ani și iată că se fac stăpâni pe ea unii ce-au făcut ochi în Europa doar de 1.000 de ani. Când hoțul strigă hoții nu înseamnă că a fost prădat ci doar că el își face reclamă să se audă peste mări și țări. Preoții maghiari se plângeau că au rămas fără fondurile bancare, fără clopotele bisericilor și ziariștii englezi îi credeau, n-au vrut să afle că banii lor i-a făcut fond de război statul maghiar iar bronzul clopotelor l-au făcut gloanțe și pun vina pe statul român fără a aminti un rând despre reforma agrară (legiferată de statul român) care împroprietărise mai întâi văduvele și orfanii de război indiferent de etnie (situație relatată de Charles Upson Clark în Greater Roumanian).

Și chiar, câți chiori vedem pe meleagurile ”secuiești”? Mai niciunul (sau câțiva din motive medicale). În schimb la București toți politicienii, dacă nu sunt chiori, sunt orbi de-a binelea; n-au scuză că au orbul găinilor nici că s-au ales în duminica orbului pentru că și o găină pricepe care e cocoșul din cotețul său și oricât de mare ar fi ograda tot un singur cocoș dă ora deșteptării. Ori poate că, de atâția cocoși ce privesc într-un ochi spre cerul de la Bruxelles (precum curca plouată), săracele găini nici nu mai bănuiesc pe unde intră vulpea în cotineață; și uite așa, ei ce înțeleg totul doar pe graiul lor, vor să ne pună a ”scrie și ceti” în limba năvălitorilor că nu-i bună limba ce ne-a adus pe noi din meleagurile începuturilor și a fost izvor pentru multe alte graiuri, limba în care ne-am botezat țara, ne-am numit râul, ramul, vatra, satul, pe Dumnezeu și copiii și ar fi mai europonește s-o tragem pe maghiară ori măcar anglo-germano-finlandeză așa mai pe filiația ungro-finică.

Că uite și alții, ce-au venit la noi și-au cerut ”pământ și apă”, de s-au îmbunat vremurile s-au întors pe meleagurile lor săsești, svăbești și n-au cerut să ia cu ei și glia care i-a hrănit ba, din respect pentru casa bună și blândă ce au avut-o aici la noi, vin și își aduc aportul la dezvoltarea locurilor ce i-au scos în lume. Da, dar ei sunt europeni, ei au fost de aici, ei au fost mutați într-o Europă ce se vroia casă comună, pe când migratorii vin de niciunde și nu vor decât tot ce au călcat să li se supună.