Adevarata istorie a comunismului în România (I)

De col (r) Vasile Miron 06 Aprilie 2014, 11:04 Atitudini
O datorie de constiinta si de respect pentru adevarul istoric-obiectiv cere sa nu privim pasivi la marea diversiune antiromâneasca, la marele pericol pentru însasi fiinta României declansat de cele doua rapoarte: ”Raportul Tismaneanu” si ”Raportul comisiei prezidentiale de condamnare a comunismului”. Doua rapoarte neobiective si rauvoitoare, o însumare de acuze false menite sa discrediteze orânduirea social-economica din România postbelica impusa de catre Occident si sa arunce vina pentru urmarile acesteia asupra poporului român.

Doua documente care, daca nu ar genera pericole grave pentru tara noastra, pe termen mediu si lung, acceptate de catre români ”de buna voie” si, mai ales, daca nu le-am compara cu ce ne-a adus societatea postdecembrista, ar putea intra cu toate drepturile în categoria literaturii S.F. Incapacitatile politico-manageriale ale autorilor celor doua rapoarte se reflecta, cum nu se poate mai bine, în continutul documentelor respective ceea ce va trebui sa dea mult de gândit în viitor electoratului român.

O istorie si o analiza cât de cât stiintifica a ”comunismului din România” trebuia sa înceapa cu începutul
: cum a venit el, cine l-a adus, cine l-a condus, ce a facut si cu ce efecte etc. Aceasta analiza ar fi trebuit, în mod necesar, sa înceapa cu sfârsitul primului razboi mondial si cu înfiintarea în martie 1919 a Internationalei a III-a Comuniste (Kominternul), condusa în întregime de catre evreii comunisti, cât si cu analiza celor 21 de conditii pentru aderare la Komintern, precum si cu modul cum au luat fiinta în diferite tari partide comuniste ca sectiuni ale Kominternului si ca departamente ale Ministerului de Externe al Rusiei Sovietice.

Ar fi fost o analiza mai obiectiva asezata pe temelii istorice si am fi stiut cu totii cine trebuie sa faca obiectul condamnarilor în cele doua documente.

Istoria ne arata ca în planurile Kominternului România Mare era considerata ”stat imperialist” format prin ”contopirea de teritorii straine” si reprezenta un obstacol major pentru Komintern în directia geostrategica a Balcanilor unde actiona Federatia Comunista Balcanica ce grupa partidele comuniste din Bulgaria, Grecia, Turcia si Iugoslavia si unde era proiectata crearea Republicii Sovietice Socialiste Balcanice, inclusiv prin dezmembrarea României prin interventia directa a Armatei Rosii si crearea Republicii Sovietice Moldovenesti.

Planul Kominternului de dezmembrarea a României Mari nu a reusit sa atraga aderenti etnici români fapt pentru care Congresul de constituire a Partidului Comunist din România nu s-a tinut în România si nu a avut sediul central în tara iar numarul etnicilor români din conducerea centrala nu a depasit 3%.

Este important de relevat activitatea Kominternului în România interbelica care, prin agentii sai si prin ofiteri ai Armatei Rosii, a fost implicat direct în principalele evenimente destabilizatoare antiromânesti cum au fost: ”revolutia” de la Tatar Bunar din Basarabia în octombrie 1924; ”greva” minerilor de la Lupeni în august 1929 în care agentii Kominternului si ofiteri de informatii din Armata Rosie au introdus arme în Valea Jiului si, le-au dat unor mineri, cu care ”grevistii” au atacat cu focuri de revolver armata si jandarmii.

Aceeasi agenti au provocat si luptele petrolistilor si ceferistilor de pe Valea Prahovei si de la Atelierele Grivita în ianuarie-februarie 1933. De asemenea, agentii Kominternului au comis în România acte de spionaj si atentate prin plasarea unei bombe în timpul unei sedinte a Senatului, în urma exploziei fiind ucisi opt senatori si un episcop si prin provocarea unei explozii la marele depozit de proiectile de artilerie din Cotroceni însotita de victime omenesti si de distrugerea depozitului.

România interbelica, cunoscuta sub numele de România Mare dupa Unirea din 1918, s-a prabusit politic, economic, teritorial si militar dupa nici 22 de ani de fiintare. Cauzele acestei prabusiri constau în incapacitatile politico-manageriale ale Casei Regale si clasei politice românesti care, implicate în fel de fel de afaceri veroase pe seama tarii, a pregatirii si dotarii armatei, nu au luat masurile cuvenite pentru integrarea organica în România Mare a teritoriilor unite în 1918 si nu au sesizat schimbarea raportului de forte în Europa în defavoarea României si întarirea Germaniei fasciste devenita puterea discretionara a Europei.

Parasita de aliatii traditionali, Franta si Anglia, si izolata în Europa, România a fost practic aruncata în bratele fascismului german. La presiunea Germaniei, la jumatatea anului 1940, România Mare s-a dezmembrat: la est, prin ultimatumul sovietic, au fost rapite Basarabia si Bucovina de Nord în favoarea URSS (26 iunie 1940); la vest, prin Diktatul de la Viena, a fost rapita jumatate din Transilvania în favoarea Ungariei (30 august 1940); la sud, Cadrilaterul, a fost cedat Bulgariei (7 septembrie 1940).

Ceea ce nu s-a putut realiza din planul Kominternului, adoptat în 1922 la Congresul al II-lea al PCdR), s-a realizat prin Tratatul Ribentrop-Molotov din august 1939 si în februarie 1945 prin întâlnirea de la Yalta a sefilor Marilor Puteri când Churchill si Roosevelt care au vândut România URSS-ului în procentaj de 90%.

Aducera la putere de catre regele Carol al II-lea a generalului Ion Antonescu, la începutul lunii septembrie 1940 si investirea acestuia cu atributul de sef al statului a fost, în acel moment, singura solutie salvatoare pentru România. Schimburile comerciale externe pe care tara noastra le-a dezvoltat cu Germania s-au facut în aur ceea ce a dus la înlaturarea dezastrului financiar si la întarirea leului românesc devenit, caz unic în istorie, comparabil cu francul elvetian, în visteria tarii, a Bancii Nationale a României, aflându-se circa 60 vagoane de aur.

Pentru a nu fi capturat de sovietici Tezaurul tarii, împreuna cu o parte din aur, a fost ascuns într-o grota la Manastirea Tismana în cursul lunii septembrie 1944. Doua persoane sunt banuite ca ar fi divulgat rusilor ascunzatoarea în care a fost depus tezaurul: fostul rege Mihai care a facut doua vizite la Manastirea Tismana în luna septembrie 1944 si, a doua persoana, Ana Pauker care, prin fiica sa Doly, amanta fostului rege Mihai, i-ar fi cerut acestuia sa afle ascunzatoarea secreta unde a fost depus Tezaurul României.

Angajarea României în razboiul contra URSS a fost hotarâta de Hitler prin ”planul Barbarossa” din decembrie 1940, fara a fi în prealabil consultata. Aceasta participare a fost, într-un fel, pregatita de Hitler înca în timpul negocierilor cu URSS pentru împartirea sferelor de influenta din estul Europei prin care am pierdut Basarabia si Bucovina de Nord si jumatate din Transilvania.

Asa a intrat România în razboiul contra URSS alaturi de Germania. Desi era un act de legitima aparare, România a fost total nepregatita sa duca, cu succesul scontat, acest razboi ceea ce, nu de putine ori, i-a nemultumit pe germani generând conflicte pe front între cele doua armate si stârnind proteste din partea lui Ion Antonescu.

Maresalul Ion Antonescu, ca analist militar desavârsit, a sesizat, din esecurile si înfrângerile germane suferite în cursul anului 1942 pe diferitele fronturi, ca initiativa strategica a trecut de la Germania la Coalitia Natiunilor Unite, acest fapt dându-i certitudinea ca Germania a pierdut razboiul. In trenul ce-l aducea la Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, din noiembrie 1942, Antonescu a facut o declaratie istorica: ”Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu-l pierdem pe al nostru”. Aceasta declaratie a polarizat întreaga politica externa a României si, pe baza ei, au început demersurile guvernului Antonescu pentru iesirea României din Axa, astfel:

Inca din ianuarie 1943, Antonescu a încercat sa-l convinga pe Mussolini sa iasa din razboi împreuna cu satelitii Axei fortând prin aceasta mâna lui Hitler pentru o pace de compromis iar în primavara au început negocieri de armistitiu cu SUA la Madrid si cu Marea Britanie la Lisabona. Este abordat, în acest scop, inclusiv Suveranul Pontif iar în decembrie acelasi an, la cererea Moscovei, încep negocieri de armistitiu ruso-române la Stockholm pentru iesirea României din razboiul alaturi de Axa, negocieri în care, având motivele lor, erau interesati si rusii.
Va continua.

 

Autor col (r) Vasile Miron 06 Aprilie 2014, 11:04 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate