KENT, NESS SI REXONA

Eu sunt un dependent cronic de emisiunile RRA ! Vai de mama lui, ăla care nu știe cum se traduce această siglă! Ei, bine, după ce, ani de zile, timp îndelungat l-am urmărit pe Stan Ștefan, ”Vocea Teleormanului”, a dat Dumnezeu de am putut să ne privim de aproape. Atunci, fiind noi găzduiți de ”Nenea Iancu” (personaj arhicunoscut p-acilea, pe la noi) și dezlegându-se limbile, i-am ”trântit” reporterului următorul catren : ” Erai doar VOCEA, nu-i o dramă.../ Căci gazda, printr-un mic tertip,/ A reușit, în a sa cramă/ Să dea și vocii tale CHIP !”

Ei bine, de ceva vreme și în contextul dependenței mele pomenite, nu mă satur să mă bucur ascultând VOCEA BRĂILEI ! Și pentru că sunt un brăilean nativ dar și pentru calitatea deosebită a reportajelor concepute și emise de către această nouă prietenă, GINA BAHOR ! Mai rămâne să se întâmple să ne și privim în ochi, direct! Catrenul este deja ”pe țeavă” ! Acum conversăm doar pe FB. Și, plină de umor, azi mi-a postat o amintire legată de timpurile trecute în care ” șperaclul” universal era reprezentat de ”treimea” KENT, NESS, REXONA...!!! Și atunci mi-am adus și eu aminte de o nostimadă. Cine nu știe că cea mai plăcută parte a zilei de lucru era dimineața. Acea oră a tradiționalei cafeluțe colective în care se afla tot...care cu cine a mai făcut ce-a mai făcut...ce s-a ”băgat” și unde...cine a zis ce-a zis...e-iii, chestii d-astea! Era vremea ”nechezolului” și toată bucuria era să sorbim delicioasa licoare împreună. Numai că, din ce în ce mai des, te pomeneai că rămâneai cu termo-plonjorul rece în ibric. Că ”se lua lumina” ! Ce mai era de făcut?! Păi...românul, bre, românul ?! Eram în biroul nostru de judecători. În ”camera de chibzuință” cum ar veni. Ne-am uitat unii la alții și...gata...ne-am năpustit peste acei metri cubi de ”ciorne” pe care Ministerul ne obliga să le păstrăm, nu se știe de ce...! Oricum, pe atunci se ”lucra manual” ! Nu existau computere! Și...pe o tablă așezată pe birou, fiecare a început să facă ghemotoace, ghemotoace, rodul preocupărilor lor profesionale și apoi să le dea foc! Niciodată n-a fost mai bun ”nechezolul” realizat astfel, ținând ibricul peste acel foc sacru! Produsul finit s-a numit, evident, ”CAFEA LA SENTINȚĂ ” !