Istoria Teatrului PASSALACQUA

De Redactia 06 Decembrie 2017, 10:41 Atitudini

Istoria Teatrului PASSALACQUA

În unghiul format de străzile Teatrului și Golești s-a aflat Teatrul Passalacqua, inaugurat la 4 decembrie 1910 – „un teatru construit după toate cerințele moderne, similar celor mai mari teatre din străinatate. Va fi inaugurat de Compania Dramatică Davilla, cu piesa Refugiul, în care a jucat Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Romald Bulfinsky ți alții. Loja de 6 persoane costa 40 lei, loja de 4 persoane – 30 lei, locul rezervat – 7 lei, stal I – 5 lei, balcon I – 3 lei, balcon II – 2 lei si galeria – 1 leu. Pe frontispiciu, era înscris Teatrul Passalacqua 1910, încadrate de două litere. Menelaos Passalacqua locuia pe strada Golești, colț cu C. A. Rosetti. Arena Passalacqua, anterioară Teatrului, situată vizavi, era în vara anului 1910 gazda reprezentațiilor trupei de comedii Vernescu – Vâlcea, actor cu un umor irezistibil, piesele fiind schimbate zilnic. Spectacolele de cinema mute erau acompaniate la pian de domnișoara Blechner, în funcție de întâmplările de pe ecran(când iubiții se despărțeau, cânta Într-o piață persană, când era vreo cavalcadă, cânta Cavaleria ușoară … , iar în pauze se prezentau momente de circ sau comice, susținute de Iulian și Coana Manda (în travesti, actorii de la TNB, Maria Mohor și Ion Anastasiade).

La Teatrul Passalacqua – cinema Marconi, miercuri 16 și joi 17 ianuarie rulau : Averea furată. Drama senzațională 800 m lungime. Eclair și O întâlnire. Drama. Film Milano. Eclair – Journal iar la Teatrul Regal. Iluzion – Cinema, în aceleași zile. Dogomar sau Înfruntarea morții. Drama realistă, Pathe – Journal(Expresul, 16 ianuarie 1913).În 1926, întreprinzător era Menelaos Passalacqua, chiriaș cu contract și proprietar al aparatului marca Gaumont, ca și al celui de la cinematograful Lux, aflat pe locul fostei Arene de box, cel mai mare din oraș (30 loje, 510 locuri la parter, 92 la balcoane si 200 la galerie), distrus in timpul celui de-al doilea război.

Teatrul Passalacqua avea 18 loje, 198 locuri la parter, 100 locuri la balcon si 200 la galerie. Reprezentațiile se dădeau câte două în zilele de lucru și trei în zilele de sărbători și duminici. În 1933, o statistică înregistra următoarele date : 162 locuri la parter, 16 loje a 4 locuri, dintre care una oficială – 64 locuri, 64 locuri la balcon si 60 la galerie. Cinematograful avea și arenă cu : 400 locuri la rezervat si 100 la galerie.

Spatiul cultural al Brăilei, antebelice … răsfrângea spiritul unei vieți libere și prospere. Era o lume, în care nu se punea pentru nimeni, în termeni dramatici, problema pâinii de fiecare zi. Unii aveau mai mult, alții mai puțin, firește, dar de avut toți aveau pentru a trai cel puțin cu decență. Orașul era bogat, din comerțul cu grâne, se puneau la cale tot felul de afaceri și de muncit avea toată lumea unde. Se trăia și vesel, se petrecea prin cafenele,tripouri,cabarete,prin grădinile de vară ce împânzeau Brăila. În acord cu acest tumult se desfășura și o destul de intensă viață culturală, despre care și astăzi mărturisesc edificiile celor două teatre, Comunal și Lyra, după cum ar fi mărturisit și impunatoarea cladire a cinematografului Passalacqua, cu parter, loji, balcoane și galerie, căzută victima demolărilor din epoca lui Ceaușescu.

O altă evocare ne-a oferit și scriitorul Mircea Vasiliu
Brăilenii au rămas consternați cănd au văzut cum în jurul cinematografului Pssalacqua se montează panouri metalice și cum sub protecția acestor panouri începe să se demoleze clădirea uneia dintre cele mai reprezentative construcții ale orașului. Este adevărat că apăruseră niște crăpături în unul din pereții sălii de spectacole, din cauza unor țevi de apă sparte, dar în nici un caz nu era motiv de a se destrăma clădirea. Infiltrația de apă a fost doar un motiv. Așa a căzut sub buldozere cel mai mare cinematograf avut de Brăila. Sala de spectacole avea un parter amenajat cu scaune, iar pe lateral se aflau la primul nivel separeurile lojelor, elegante și capitonate vișiniu. Venea apoi balconul, dotat tot cu scaune, iar mai sus „galeria”, ultimul nivel. Tot interiorul cinematografului era ornat cu basoreliefuri și cu știucaturi aurii, iluminatul fiind asigurat de aplice forjate, montate pe balustradele laterale ale lojelor, ale balconului și ale galeriei, precum și de un imens candelabru din bronz forjat, atârnat în lanțuri de tavanul sălii de spectacole. Sala era deosebit de frumoasă, primitoare și de bun gust, cu mențiunea ca venirea la putere a comuniștilor și naționalizarea localului(care primise numele de 11 iunie !), purta amprenta unei vădite neglijențe din partea noilor administratori.

Comform unui martor ocular, demolarea a fost făcută de trei tractoare care trăgeau în trei direcții.Dacă n-ar fi fost demolat(acum se numea 11 Iunie, mareața zi a naționalizării principalelor mijloace de producție !), în locul actualului cinematograf Central, ar fi fost prezentat cu mândrie, ca și Teatrul Maria Filotti, oaspeților de seamă, evident după restaurarea cuvenită.

Astăzi, au dispărut cinematografele și grădinile de vară – cinematografe în aer liber ( Popular,Lyra,Passalacqua,ultima fiind transformată în târg de mașini second hand), numite la Brăila, arene.

Nici vorba de vreun Multiplex, Movieplex sau alte așezăminte de divertisment! Frumusețea arhitecturii brăilene mai poate fi admirată în toată măreția ei,doar la clădirile de la colțuri, așa cum rezultă și din imobilul de pe strada Galați colț cu Golești, care se întinde până la Biserica armenească. La parter : merceria Ologeanu, frizeria Gheorghiu, cocoșatul Antonescu – atelier de pălării sau , pe colt, debitul de tutun al lui nea Marcel. Dintre locatarii- proprietari de la etaj amintim : familia Ghiculescu, a carei fată, Luli, s-a căsătorit cu Ionel Muller, emigrând în Grecia și mai apoi în Germania; Maria Popescu, soția lui Damian Popescu, proprietarul Casei Armatei; colonelul Tonitza și familia Negroponte, a cărei ultimi descendenți, Alecu și Gigi erau tehnicieni dentari.

articol scris de George Gechi Chițoi

 

Mai multe informații despre Brăila găsiți vizitând pagina de Facebook

Brăila noastră dragă--650 ani atestare

 

 

 

Autor Redactia 06 Decembrie 2017, 10:41 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii