George Cosbuc - Scormonitor cu versul în fiinta dacilor

De Alexandrina Iordache 22 Iulie 2014, 10:36 Atitudini
La Oradea, timp de doua zile: 18 si 19 iulie 2014, s-a desfasurat a XV-a editie a Congresului International de Dacologie, eveniment organizat de Dacia Revival Society.

Lucrarile congresului s-au desfasurat pe patru sectiuni:
- sectiunea I: Dacologia la George Cosbuc
- sectiunea II: Dacii în constiinta lumii
- sectiunea III: Anul Brâncoveanu
- sectiunea IV: Oradea - Fila de istorie

La lucrari a participat si un grup de elevi, membri ai Asociatiei Comunitare a Cercetasilor ”Decebal” din Braila, coordonati de dl.col(r) Costica Gavrila. Eleva Tudor Georgiana a fost cea care, în deschiderea lucrarilor, a transmis salutul cercetasilor braileni.

In cadrul dezbaterilor care au avut loc, la sectiunea I: Dacologia la George Cosbuc, moderatori: dr.Napoleon Savescu si prof. Mariana Terra, eleva din Braila Tudor Georgiana a prezentat lucrarea ”George Cosbuc - Scormonitor cu versul în fiinta dacilor”, fiind cea mai tânara participanta la aceasta sectiune.

Pentru lucrarea sustinuta a primit ”Diploma de excelenta”. Redam integral textul lucrarii sustinute de Tudor Georgiana:

George Cosbuc este poetul ce a spus despre sine ca este “suflet în sufletul neamului sau” si ca orice alt mare scriitor român ce a coborât cu arta sa în cunoasterea strafundurilor spiritualitatii românesti inevitabil a ajuns la fondul dacic.

În poezia lui Cosbuc nu o data satul este sinonim cu tara, iar taranii cu neamul si unde daca nu la tara s-a pastrat nealterat acest fond? De altfel, limba româna cu bogata sa polisemie ni-l indica pe ”taran” drept cetatean deplin al ”tarii” din punctul de vedere al mostenirii pe care o poarta involuntar sau inconstient si anume cea daca.

În fata nedreptatilor sociale, a oprimarii, a suferintelor, taranul român a gasit resurse în el însusi pentru a li se opune în loc de a se pleca. O modalitate specifica poporului nostru de a se confrunta cu marile probleme ale existentei o constituie cântecul. Cosbuc intuieste acest fapt si consacra speciei celei mai reprezentative din folclorul nostru- ale carei radacini un savant ca Hasdeu le împingea în cultura stramosilor daci- un remarcabil poem – Doina.

Datorita adâncii culturi populare asimilata organic surprinde exemplar cele doua momente esentiale ale existetei individului: nunta în ”Nunta Zamfirei” si moartea în ”Moartea lui Fulger”. Desi ambele ritualuri sunt îmbogatite cu obiceiurile specifice care dau evenimentelor o coloratura aparte, viziunea asupra mortii este cea care se apropie mai mult de spiritul dac prin acceptarea mortii cu seninatate, chiar daca viata ar fi un chin rabdat. Observam aici rezultanta contopirii a doua mentalitati diferite: cea arhaica populara pe care o întâlnim si în ”Miorita” - balada imemoriala a neamului - cu cea religios crestina. Acest fenomen este perceptibil în satul românesc de pretutindeni nu numai în Hordoul lui Cosbuc caci oamenii au adoptat credinta noua pastrând practicile vechi de mii de ani.

În poemele sale istorice Cosbuc nu evoca pur si simplu trecutul, ci selectând cu grija epocile si personalitatile, construieste o imagine a istoriei neamului bazata pe o viziune proprie asupra  acesteia.

”În poezia sa patriotica si sociala Cosbuc este condus de un principiu propriu: în diferite etape ale istoriei noastre el se aseaza totdeauna de partea pamântenilor, a dacilor - când acestia au fost supusi de romani - sau a românilor, dupa constituirea acestora ca popor” G. Scridon.

Consecvent în aceasta atitudine, el îi proslaveste pe Decebal si Gelu, pe Basarab I si Stefan cel Mare, pe Mihai Viteazul si pe Tudor Vladimirescu, ca si pe nestiutii eroi de la Plevna.

Daca substanta poetica este mereu aceeasi, daca poetul se situeaza în permanenta de partea celor drepti, viteji, cinstiti acest lucru nu e întâmplator de vreme ce în programul revistei ”Semanatorul” pe care o edita alaturi de Al.Vlahuta îsi exprima clar convingerea ca lupta ”pentru redesteptarea  avântului de odinioara în sufletele românesti, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sanatoasa - la sfânta grija a întaririi si înaltarii neamului acestuia” sau cu alte cuvinte renasterea noastra ca daci.

Referiri precise la stramosii daci întâlnim în ”Decebal catre popor”, ”Podul lui Traian” - unde ruinele romantice îmbie la reverie si ofera ocazia de a se face referire la atitudinea dacilor fata de moarte pe care o priveau fara teama, ”Cântec barbar” - cântec ce apartine tuturor dacilor privati de libertate în propria lor tara si nu în cele din urma ”Pieirea dacilor” – o puternica satira la adresa contemporanilor.

În viziunea lui Cosbuc, Decebal capata proportii de mit. Claviziunea conducatorului, înversunarea împotriva dusmanului, dorinta de libertate pentru sine si pentru poporul sau, neînfricarea în fata mortii contureaza portretul moral al regelui care domina. Între zei si ostasi, Decebal îsi îndreapta sperantele catre acestia din urma, singurii capabili ca prin propria lor jertfa sa se opuna cuceritorilor:

”Puterea este-n voi
Si-n zei!
Dar va gânditi eroi,
Ca zeii sunt departe
Dusmanii lânga noi”

În spirit romantic eroii cosbucieni nu se dau în laturi în a-i înfrunta chiar pe zei, când actele acestora ar fi contrare vointei poporului. Decebal însusi ameninta:

”Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamântul
Caci ei au cerul lor!”

În opinia mea Cosbuc reprezinta un mod de a fi dac prin arma poeziei la fel cum a fi cercetas înseamna sa încerci sa pastrezi valorile prin felul de a te comporta si de a-ti urma idealurile. Pâna la urma cu totii putem încerca sa renastem ca daci dupa îndemnul poetului ardelean. Dacul lui Cosbuc este un om al pamântului, vrednic si destoinic pentru care virtutea suprema este libertatea pe care si-o apara cu orice pret.

În încheiere, noi, cercetasii lui Decebal, ne simtim legati de glie si de obiceiul strabun, îl cinstim cu ocazia acestui Congres pe unul dintre rapsozii ce ne-a cântat simtamintele slujind tarii si va salutam dragi dacologi:

Sanatate, Gata oricând!

Tudor Georgiana”

 

Autor Alexandrina Iordache 22 Iulie 2014, 10:36 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate