Eşecul dreptei româneşti

De Ivan Cristian Gabriel 29 Mai 2014, 10:10 Atitudini
Partidele intelectualilor securişti şi sinecurişti, mişcările social-darwiniştilor pierduţi în reţelele sociale şi cluburile formatorilor de opinie fără rating au fost sancţionate dur de electoratul român.
Reacţia intelectualilor de carton care propovăduiesc social-darwinismul fără a scoate din gură biberonul contractelor cu instituţiile statului nu a întârziat să apară. Atât ei, cât şi postacii ”de dreapta” de pe Facebook, au apelat la o strategie veche şi păguboasă, declarând că electoratul român este submediocru din punct de vedere intelectual şi că electoratul român are o mentalitate de asistat social care nu ştie să aprecieze adevăratele valori intelectuale ale celor care proslăvesc capitalismul euroatlantic cu aceeaşi ardoare cu care îl proslăveau pe Tovarăşu' Ceaşuescu. Principiul fundamental al unei democraţii constă în acceptarea drept axiomă a următorului enunţ: poporul este capabil şi este îndreptăţit să-şi aleagă conducătorii. Un politician, intelectual sau formator de opinie care nu este capabil să spună ”eu nu am reuşit să convingem electoratul”, ci preferă să vorbească despre ”pui, ulei şi făină”, nu este un democrat, ci un totalitarist latent.

Diferenţa dintre dreapta şi stânga din România este una retorică. Atât politicienii de dreapta cât şi cei de stânga fură de la stat, sunt incompetenţi, fac prostii, iau şpăgi şi au zero respect faţă de cetăţean. Cu toate acestea, cei de pe stânga eşichierului politic nu adoptă o retorică agresivă la adresa propriilor alegători. Mesajul dreptei din România către electorat este următorul: ”voi sunteţi sărăci şi proşti. Sunteţi săraci pentru că sunteţi proşti, căci dacă eraţi deştepţi, atunci aveaţi firme cu contracte barosane la stat sau sinecuri la ICR, cum avem noi. Sunteţi nişte asistaţi sociali care ar trebui să dispară. Sunteţi loseri, sunteţi fraieri. Dacă vreţi să vă simţiţi intelectuali, civilizaţi şi europeni, având dreptul de a-i desconsidera pe toţi care nu sunt la fel ca voi, atunci votaţi-ne.” Desigur, o asemenea retorică prinde la unii oameni, în principal la categoria celor care cred că un smartphone luat în credit, o maşină (nemţească!) luată în credit şi un apartament luat în ipotecă pe 50 de ani de la o bancă străină îi transformă automat în reprezentanţii ”burgheziei middle class de tip vest-european”. Restul electoratului, fie ignoră ”dreapta”, fie se îndreaptă către PSD care ”măcar minte frumos”.

Jurnalismul ”de dreapta” este aproape la fel de comic ca şi politicul ”de dreapta”. Pe lângă specimene care pretind a fi creştini şi totodată fac apologia directă a masoneriei, jurnalismul ”de dreapta” prezintă o colecţie de cetăţeni peren indignaţi de lipsa ”spiritului capitalist” în rândul românilor cu drept de vot. Zişii ”formatori de opinie” care în viaţa lor nu au produs vreun ban din publicitate cu adevărat privată (nu cea sponsorizată direct sau indirect de companiile doamnei Udrea sau ai altor lideri ai ”dreptei”) refuză să înţeleagă că ziua alegerilor este principala sărbătoare a capitalismului românesc. Cetăţenii de rând, văzându-se proprietari ai unui activ perisabil, adică a dreptului vot, fac cel mai capitalist lucru posibil: îl vând! Intelectualii UTC-işti zic că cetăţenii vând votul prea ieftin, dar atunci apare întrebarea: de ce nu oferă mai mult? Aici apare o altă problemă a dreptei româneşti: cetăţenii nu mai sunt dispuşi să-i vândă votul contra promisiuni, deoarece dreapta românească a fost atât de rău platnică încât cetăţenii nu mai sunt de acord să-i acorde un vot în credit. La fel, este o chestiune eminamente capitalistă şi istericalele postacilor de dreapta care au descoperit că realitatea ”din teren” nu corespunde cu ”realitatea de pe Facebook” sunt inutile.

Ce se va întâmpla mai departe cu dreapta românească? Depinde de Departamentul de Stat al SUA. Crin Antonescu, politicianul care a schimbat susţinerea populară din perioada referendumului pe promisiunile vagi ale unor funcţionari americani de rang inferior, poate o să mai povestească încă o dată colegilor de partid cum l-au sunat de la Washington în miez de noapte pentru a-l susţine. Elena Udrea va fi din nou declarată vinovată în toate problemele dreptei, inclusiv de oamenii pe care ea îi plăteşte, în ciuda faptului că paraşuta ei a adus mai multe voturi decât toată ”intelectualitatea” luată împreună. MRU va fi declarat din nou ”o speranţă a dreptei”, deşi o dreaptă care mizează pe MRU este o dreaptă fără speranţă. Până la alegerile prezidenţiale, ”dreptacii” de toate rangurile vor visa la o intrare spectaculoasă a lui Isărescu în cursa electorală. Mai întâi, o vor face în şoaptă. Apoi vor apărea zvonuri. Apoi ”ştiri pe surse”. Va fi Isărescu salvatorul dreptei româneşti? Improbabil, dar dacă Departamentul de Stat va încerca o asemenea manevră, ne aşteaptă un show fabulos.

 

Autor Ivan Cristian Gabriel 29 Mai 2014, 10:10 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii