Donald Trump şi presa

De Cătălina Stanciu 15 Martie 2020, 10:34 Atitudini

În ceea ce priveşte presa scrisă, majoritatea ştirilor care îl au pe Donald Trump drept personaj principal, sunt negative. Media Research Center, o organizaţie ce analizează conţinutul ştirilor şi are drept scop neutralizarea propagandei, a studiat posturile NBC, ABC şi CBS şi a ajuns la această concluzie. Acest studiu a fost realizat de către Rich Noyes, iar procentul este de 92% ştiri negative. Cu toate acestea, indiferent de natura declaraţiilor sale făcute în mediul online, Donald Trump afişează întotdeauna sinceritate, nu lasă impresia unui politician care doreşte să arate altfel decât este de fapt în ochii admiratorilor săi şi acest lucru îi conferă credibilitate. Trump este conştient de rezultatul studiului şi a răspuns ironic prin intermediul Twitter, sugerând că ar fi ştiri false şi că jurnaliştii au fost mult mai preocupaţi de acest lucru decât de victoria lui Brett Kavanaugh. Acesta se diferenţiază de ceilalţi oameni politici prin atitudinea sa, prin faptul că se face întotdeauna remarcat ca un lider politic nonconformist. De asemenea, preşedintele are o mulţime de apariţii îndrăzneţe. Criticii nu doresc să vadă un lider politic care se laudă, care are apariţii scandaloase şi este nonconformist. „Cei mai aspri critici ai lui Trump nu vor să se descurce, ci, mai degrabă, ar prefera să-l vadă eliberând încăperea, pentru că, venind vorba, absoarbe tot oxigenul din ea, iar ei ar preferă să vadă în prim-plan un candidat republican ceva mai tradiţional.”

La Summit-ul NATO de la Bruxelles, preşedintele SUA a fost personajul principal, liderul care joacă dur şi atacă aliaţii fără reţinere. Interesant este faptul că limbajul nonverbal arată un om calculat, liniştit, încrezător în forţele proprii, iar în ceea ce priveşte logosul, Trump reuşeşte de cele mai multe ori să intimideze şi să reducă adversarul la tăcere. De exemplu, în cadrul unei conferinţe a fost întrebat de către Jim Acosta, reporter la CNN, de ce consideră caravana migranţilor o „invazie”. Preşedintele a fost vizibil deranjat de această întrebare şi nu şi-a controlat deloc sentimentele, spunându-i reporterului că este o persoană nepoliticoasă şi că nu cinsteşte postul de ştiri la care lucrează. În încheiere, acesta îi arată jurnalistului că ştie ce are de făcut în calitate de preşedinte şi că nu este nevoit să îi explice declaraţia făcută. „«Felul în care îi tratezi pe ceilalţi este oribil. Nu ar trebui să tratezi oamenii în acest fel.» a spus preşedintele înainte să strige «Este de-ajuns!» şi să îi ceară lui Acosta să pună jos microfonul şi să-l lase să conducă ţara. În ambele cazuri, Trump se distinge printr-un aer de superioritate în raport cu cei din jurul său. Este conştient de faptul că este unul dintre cei mai puternici lideri, este sigur pe sine şi îşi asumă orice declaraţie făcută.

Jurnaliştii de la Fox News s-au declarat foarte îngrijoraţi de atitudinea lui Trump, înainte de prima dezbatere republicană preliminară. Aceştia au declarat că, cel mai probabil, omul de afaceri va transforma dezbaterea într-un reality-show marca imprevizibilului Donald Trump. Îngrijorarea era atât de mare încât moderatorul Bret Baier şi-a pregătit o replică pe care să o folosească în cazul în care discuţia escaladează. Acesta avea de gând să îl ţină sub control, spunându-i că, aşa cum în afaceri există reguli pe care le respectă, aşa există şi în scena politică, respectiv pe platoul în care avea să se desfăşoare dezbaterea. Din fericire, nu a fost nevoie de o astfel de intervenţie.

Un avantaj pe care acesta îl are faţă de ceilalţi candidaţi, este atenţia primită de la media, care indiferent de poziţia ei faţă de Trump, îi va acorda întotdeauna toată atenţia. În ceea ce priveşte imaginea lui Donald Trump, cu toate că criticii îl găsesc de cele mai multe ori ca fiind scandalos, el se arată indiferent faţă de părerile lor cu care s-a confruntat de-a lungul a patru decenii.

După ce a anunţat că va candida la preşedinţie, TIME a realizat altă copertă cu Donald Trump, pentru numărului din august 2015, alături de advertismentul „Deal with it.” Atunci când revista i-a oferit Angelei Merkel titlul de „persoana anului 2015”, şi-a manifestat dezamăgirea prin intermediul unui tweet.

Cu toate acestea, a acceptat şedinţa foto realizată de Martin Scholler, un fotograf cu care a mai colaborat în anul 2004 pentru coperta revistei Fortune. Este înfăţişat în biroul său, îmbrăcat într-un costum şi purtând o mănuşă de piele pe care este aşezat un vultur american, numit Uncle Sam (figura 11). Scholler a declarat că Donald Trump este dificil de imortalizat deoarece nu îşi schimbă poziţia, fapt pe care îl putem confirma dacă analizăm istoricul fotografiilor cu el. Chiar dacă în timpul şedinţei a fost sfătuit să privească şi în alte unghiuri, Trump a rămas la aceeaşi privire rece, dezgustată de politicieni şi care îl arată pregătit pentru orice provocare pentru binele cetăţenilor americani. „If you ask him to look up a little bit, he says no or he just doesn’t do it. He literally has one angle. If I ask him to smile, he puts on a big grin and then he goes back to his Zoolander «blue steel» look. And the «blue steel» stays for as ever long as it takes to get the photograph.” Şedinţa foto a fost complicată şi de Uncle Sam, în vârstă de 27 de ani la acea vreme, care l-a atacat pe Trump de mai multe ori în timpul şedinţei. Putem observa din textul media realizat de TIME atitudinea sa ezitantă faţă de pasăre, fapt precizat şi de Scholler în interviul acordat revistei.

Experienţa sa în domeniul afacerilor l-a ajutat în campania electorală. Un exemplu semnificativ este sloganul pe care acesta l-a preluat. Devizele simbolice ne ajută să înţelegem mult mai bine intenţia unui lider. Sloganurile politice sunt folosite mai ales în campanile electorale, drept promisiuni făcute cetăţenilor care au nevoie de certitudinea că liderul pe care îl vor desemna este salvatorul ţării. „Make America Great Again” este promisiunea făcută Americii de către Trump. Să fie un déjà-vu? Pentru că ne duce imediat cu gândul la o experienţă anterioară. „Let's Make America Great Again" a fost sloganul folosit de Ronald Reagan, alt lider carismatic care şi-a asumat obligaţia de a salva naţiunea. Reagan a folosit formula făcând referire la eşecul adversarului său, Jimmy Carter şi o promisiune de a repune America pe picioare. „It actually inspired me,” Mr Trump said, “because to me, it meant jobs. It meant industry, and meant military strength. It meant taking care of our veterans. It meant so much.”

Trump a preluat-o şi a dus-o la următorul nivel. Şepcile însemnate cu „Make America Great Again” au deveint populare foarte repede printre artişti precum Kanye West, Bruce Willis şi mulţi alţii. Kanye West a postat pe pagina sa oficială de Twitter o fotografie cu o astfel de şapcă semnată de preşedinte (figura 12). În urma acestui gest, Trump i-a mulţumit într-un comentariu. Putem spune că Donald Trump aduce o perspectivă nouă asupra acestui slogan, experienţa sa în ceea ce priveşte afacerile fiindu-i de folos în campaniile de promovare, aşa cum lui Reagan i-a fost de folos cariera actoricească în câştigarea poporului de partea sa. De altfel, am putea spune că cei doi lideri se aseamănă dintr-un anumit punct de vedere: unul actor, altul om de afaceri, amândoi au reuşit să-şi înfrângă adversarii şi astfel au pătruns în sfera politică şi amândoi au fost acuzaţi de diminuarea prestigiului Americii. Clinton a declarat că „Make America Great Again” este o afirmaţie rasistă, însă Trump s-a adresat în mod special votanţilor aflaţi în declin economic. Acesta s-a referit strict la ridicarea prestigiului Americii, la punerea acesteia pe primul loc, la înţelegerile comerciale, imigrație, granițe sigure, control militar, libertate religioasă şi diminuarea traficului de arme.

Dezgustul faţă de clasa politică, plină de eşecuri şi promisiuni false şi capacitatea de putea purta o discuţie simplă pentru oameni simpli, din suflet mai mult decât din minte, au constituit principalele avantaje pentru el în campania electorală.

Anunţul candidaturii sale a fost întâmpinat cu hohote de răs atât din partea seniorilor din Partidul Republican, cât şi de mass-media tradiţională. Nimeni nu se aştepta la succesul răsunător reputat în urma alegerilor. Fostul guvernator al statului New Jersey, Tom Kean Sr, a declarat în Washington Post că toată lumea l-a subestimat pe Donald Trump încă din prima zi, că nimeni nu ştie cum să se comporte cu el şi că poate asigura pe oricine întrucât acesta a avut ocazia să cunoască familia Trump.

La data de 2 august 2015, în cadrul emisiunii This Week, Trump a declarat că nu este cine ştie ce pregătit pentru o dezbatere, fiind prima la care nu se prezintă în calitate de participant, ci chiar de concurent. Deşi echipa din spatele imaginii lui Trump a pregătit posibile subiecte, el şi-a dorit să vadă ce subiecte şi-au ales contracandidaţii săi pentru a vedea unde se situează, fără a intra în conflict cu ei. Aceasta este imaginea unui om corect, pregătit, care îşi respect adversarii, căruia nu îi este frică de un posibil atac la persoana sa şi care este gata să răspundă pe măsură oricărei lovituri. Nu era sigur dacă discursul său va fi un dezastru sau un succes, însă era convins că abordarea sa, din perspectiva unui om de afaceri de succes care se axează mai mult pe fapte decât pe vorbe, îi va face pe votanţi să îl ia în considerare. De fapt, imaginea afaceristului de succes a devenit tema centrală a campaniei sale electorale, iar experienţa sa în afaceri era „medicamentul pentru toate bolile de care suferă ţara.”

Prin urmare, cetăţenii s-au săturat de oameni politici care fac promisiuni în campaniile electorale, cu toate că nu au realizat nimic semnificativ de-a lungul timpului şi nu pot fi luaţi drept exemplu. Bazându-se pe marea dezamăgire produsă de politicieni, Donald Trump a reuşit să capteze atenţia mass-media şi a alegătorilor.

În anul 1990, Trump declara pentru Playboy că este 100% sigur că nu îşi doreşte să devină preşedintele Statelor Unite ale Americii. Însă a mai adăugat faptul că ar accepta această situaţie doar în cazul în care ar vedea că ţara se duce pe apa sâmbetei. Prin urmare, Donald s-a văzut dator să vină în ajutorul Americii, să candideze la preşedinţie şi să salveze naţiunea. Acesta consideră că americanii au nevoie de un lider ca el, un lider carismatic care a candidat pentru binele cetăţenilor, pentru visul American, nu pentru interesele proprii.

Cu toate că a fost sfătuit de Roger Stone, consilier politic, să îşi pregătească discursul pentru dezbatere prin a-şi prezenta programul economic sau prin a menţiona că foarte multe femei lucrează chiar în funcţie de conducere, pentru organizaţia sa, Trump Organization, Donald a ales să o atace pe jurnalistă, spunând că „Ştii, puteai să vezi sângele care iese din ochii ei, sânge care îi iese de peste tot.” Primul lucru care le trece tuturor prin minte este perioada menstruală. Această aluzie a avut drept consecinţă anularea invitaţiei la întrunirea organizată de blogul RedState, blogger-ul şi radio host-ul Erick Erickson susţinând că fiica lui nu ar trebui să fie în aceeaşi cameră cu Donald Trump. „Am vrut să îl avem aici ca un candidat legitim, dar niciun cadidat legitim nu sugerează că o femeie pune întrebări din cauza hormonilor”, a transmis domnul Erickson. Însă Trump a fost apărat: „Acesta este doar un alt exemplu de slăbiciune încercând să fii corect din punct de vedere politic. Pentru toţi oamenii care aşteaptă cu nerăbdare venirea domnului Trump, ne veţi lipsi. Condamnaţi-l pe Erick Erickson, liderul vostru slab şi patetic. Noi o să facem acum o oprire, la o altă campanie, în altă locaţie.” Purtător de cuvânt al echipei de campanie a preşedintelui, TIME, a criticat decizia lui Erickson şi a anunţat o altă întâlnire, însă în alt loc.

„Aşa cum s-a dovedit, nu a fost nevoie de opţiunea nucleară, totuşi Trump a reuşit, fără voia lui, să stârnească o furtună într-un pahar cu apă, după ce a atacat-o pe Megyn Kelly, jurnalist Fox şi moderatorul dezbaterii, atunci când aceasta l-a întrebat: Cum răspundeţi acuzaţiei formulate de Hillary Clinton, cel mai probabil candidatul democraţilor, cum că sunteţi în război cu femeile?”

În ciuda impresiei lăsate, Donald Trump preţuieşte femeile. El a declarat în cadrul emisiunii Meet the Press că respectă femeile de viaţa lui şi că înţelege importanţa lor: mama, fiica şi soţia. Ba chiar vorbeşte cu mare grijă de problemele de sănătate ale femeilor. Însă când vine vorba de avort, acesta va alege întotdeauna dreptul la viaţă prin prisma experienţei trăite de către un prieten de-al său. În cadrul emisiunii The Brody File, Trump relatează cum soţia prietenului său a rămas însărcinată şi a ales să păstreze copilul, cu toate că nu era dorit. Odată ce copilul a venit pe lume, viaţa prietenului său s-a schimbat în bine şi aceasta a devenit o poveste care i-a schimbat părerea liderului politic, care a declarat că îşi va numi în funcţie judecători care sunt de aceeaşi părere cu el.

Nu a fost nici prima, nici ultima dată când Trump a intrat înr-un conflict cu o persoană publică. Cei care intră în polemici cu el, sunt adesea intimidaţi de personalitatea sa puternică. Mentorul lui, Roy Cohn, era de părere că nu trebuie să îţi ceri scuze niciodată faţă de o persoană, întrucât acest lucru te-ar face să pari slab în faţa celorlalţi. Ba chiar să răspunzi cu şi mai mare forţă la orice lovitură primită. Această teorie a fost preluată de către Trump, care a adăugat-o în cartea sa, The Art of the Deal. În 2012, prin intermediul paginii sale de Twitter, a declarat că atunci când cineva îl va ataca, va reacţiona de 100 de ori mai tare.

În cadrul ceremoniei celei de-a 74-a ediţie a Globurilor de Aur, care a avut loc la data de 8 ianuarie 2017, cunoscuta actriţă Meryl Streep a ţinut un discurs de mulţumire, urmat de un discurs anti-Trump, neatacându-l direct pe preşedinte, ci subînţeles. Deşi a durat şase minute, aceasta nu a menţionat nici măcar o dată numele preşedintelui:

„But there was one performance this year that stunned me. It sank its hooks in my heart. Not because it was good; there was nothing good about it. But it was effective and it did its job. It made its intended audience laugh, and show their teeth. It was that moment when the person asking to sit in the most respected seat in our country imitated a disabled reporter. Someone he outranked in privilege, power and the capacity to fight back. It kind of broke my heart when I saw it, and I still can’t get it out of my head, because it wasn’t in a movie. It was real life. And this instinct to humiliate, when it’s modeled by someone in the public platform, by someone powerful, it filters down into everybody’s life, because it kinda gives permission for other people to do the same thing. Disrespect invites disrespect, violence incites violence. And when the powerful use their position to bully others we all lose.”

Actriţa a luat atitudine atunci când Donald Trump s-a amuzat pe seama unui reporter cu dizabilităţi, de la New York Times. Discursul acesteia, care deşi nu provine din mediul politic, a fost construit strategic cu ajutorul emoţiei. A fost complex întrucât Streep aminteşte importanţa actorilor, face referire la abuzul de putere pe care îl comite Trump şi semnalează alte probleme de actualitate: rasismul şi alungarea străinilor din America.

„But who are we, and what is Hollywood anyway? It’s just a bunch of people from other places. I was born and raised and educated in the public schools of New Jersey. Viola was born in a sharecropper’s cabin in South Carolina, came up in Central Falls, Rhode Island; Sarah Paulson was born in Florida, raised by a single mom in Brooklyn. Sarah Jessica Parker was one of seven or eight kids in Ohio. Amy Adams was born in Vicenza, Italy. And Natalie Portman was born in Jerusalem. Where are their birth certificates? And the beautiful Ruth Negga was born in Addis Ababa, Ethiopia, raised in London — no, in Ireland I do believe, and she’s here nominated for playing a girl in small-town Virginia. Ryan Gosling, like all of the nicest people, is Canadian, and Dev Patel was born in Kenya, raised in London, and is here playing an Indian raised in Tasmania. So Hollywood is crawling with outsiders and foreigners. And if we kick them all out you’ll have nothing to watch but football and mixed martial arts, which are not the arts. They gave me three seconds to say this, so: An actor’s only job is to enter the lives of people who are different from us, and let you feel what that feels like.”

În continuare, Meryl vorbeşte despre importanţa presei şi face un apel către cetăţeni, să o protejeze. Meryl Streep susține libertatea presei, fiind considerată a patra putere într-un stat, şi recunoaşte jurnaliştii ca fiind protectori ai adevărului, în slujba cetăţenilor. Prin urmare, este important să se bucure atât de susţinerea simplilor cetăţeni, cât şi a figurilor publice pentru a nu fi manipulată și pentru ca declaraţiile publice să nu fie distorsionate.

În ziua următoare a apărut mult aşteptata reacţie a preşedintelui Donald Trump, pe Twitter, platforma de socializare preferată. Spre deosebire de Meryl, face un atac direct la persoana ei, menţionându-i numele într-un tweet.

Trump o numeşte „servitoare” şi face aluzii la apartenenţa sa politică. Mass-media a considerat că acesta a pornit la război contra Hollywood-ului, atacând una dintre cele mai iubite actriţe. În continuare, susţine că nu s-a amuzat pe seama reporterului şi că niciodată nu s-ar amuza pe seama unei persoane cu dizabilităţi, ci că a fost deranjat de faptul că reporterul a schimbat o poveste de acum şaisprezece ani pentru a-l face să apară într-o lumină proastă. În cadrul unui interviu pentru cei de la New York Times, a declarat acelaşi lucru, însă tot nu a fost privit cu ochi buni, gestul făcut de Donald Trump fiind considerat unul scandalos. Mai mult decât atât, situaţia a fost complicată de declaraţia preşedintelui conform căreia, deşi i-a imitat foarte bine condiţia, ţinând o mână la piept şi gesticulând cu cealaltă, nu l-ar cunoaşte pe jurnalist nici măcar din vedere, prin urmare, nu ar avea de unde să ştie că are handicap. Acest fapt a fost contrazis nu doar de momentul în care actriţa l-a imitat pe Trump, în cadrul Shakespeare in the Park Public Theater Gala din South Carolina, ci şi de o mulţime de surse, printre care şi de New York Times.

Serge Kovaleski este este reporter investigator pentru New York Times. El s-a născut cu o anomalie congenitală a membrelor, numită artogripoză congenitală multiplă, care îi limitează funcţionarea încheieturilor. Donald Trump a folosit un articol scris de Kovaleski, pe când lucra pentru The Washington Post, pentru a justifica afirmaţia conform căreia, în septembrie 2011, a văzut o mulţime de musulmani din New Jersey care s-au bucurat atunci când teroriştii au prăbuşit World Trade Center. La acea vreme FBI-ul a realizat o anchetă amănunţită, vizaţi fiind cetăţenii arabi din partea de Nord a New Jersey. Investigaţiile au arătat că 13 dintre persoanele aflate în arest erau din aceeaşi zonă cu suspecţii atacului din 1993, care a avut loc tot asupra World Trade Center. În 2001, un teritoriu unde locuiesc cei mai mulţi arabi din SUA a fost vizat de FBI. Comunitatea de arabi nu s-a simţit confortabil în această situaţie, declarând că au fost neînţeleşi şi cercetaţi pe nedrept de către agenţii federali. Majoritatea au spus că au venit în Statele Unite pentru a munci, pentru a avea o viaţă mai bună şi că sunt mândri că sunt cetăţeni americani. Locuitorii au susţinut că este imposibil ca în Jersey să existe complici ale acestor atacuri. Cu toate acestea, agenţii FBI au reţinut mai multi cetăţeni de origine musulmană care deţineau arme ilegale, cărora le expirase viza pentru SUA şi aveau un bilet dus către Siria şi câţiva care deţineau o maşină care părea să fie în legătură cu atacurile. Aceste fapte au fost detaliate într-un articol scris de reporterul ironizat de Donald Trump, Serge Kovaleski.

Astfel, s-a ajuns la momentul în care preşedintele l-a imitat, susţinând că Serge a dat înapoi de la articolul scris în 2001, spunând că nu mai ţine minte pentru a se apăra. „Now the poor guy, you gotta see this guy: Uhh I don't know what I said. Uhh I don't remember. He's going like 'I don't remember. Maybe that's what I said” , îl cita acesta, în timp ce îşi flutura mâinile în aer. Ironic este faptul că mulţi au interpretat această gesticulaţie ca fiind o batjocoră adusă la adresa unei persoane care are o anomalie a membrelor. De fapt, sunt o serie de mişcări pe care Trump le face inconştient, pentru a imita o persoană confuză. Întâlnim aceeaşi gesticulaţie când acesta se referă la Ted Cruz şi tortura prin înecare simulată, chiar dacă nu la fel de agitată. În acelaşi mod, imită un general care nu a ştiut să răspundă cum se cuvine la o întrebare legată de ISIS. Însă, în presă, aceste cazuri au fost lăsate la o parte. Din cauza dezinformării, o mulţime de oameni au arătat cu degetul spre Donald Trump, acuzându-l.

În anul 2015, jurnalistul The Daily Beast, Gideon Resnick, a creat o petiţie prin care îi cere preşedintelui să îi ceară scuze lui Serge Kovaleski. Acesta din urmă, i-a mulţumit printr-un mesaj pe Twitter. Cu toate că petiţia îşi propunea să strângă doar 500 de semnături, aceasta a ajuns să aibă 1,620 de susţinători. Aşa cum era de aşteptat din partea unui lider puternic, Donald Trump nu şi-a cerut scuze pentru un lucru ce nu l-a intenţionat, ci a oferit din nou aceeaşi explicaţie, si anume, că a imitat un reporter care încerca să uite ce a declarat şi a răspuns stângaci când este a fost pus în faţa faptului împlinit.

Cu ocazia Marşului femeilor din acelaşi an, protestatarele au făcut pancarde cu „Meryl Streep preşedinte!” şi „Ce a spus Meryl”. Cu toate că a oferit un discurs anti-Trump în cadrul ceremoniei Globurilor de Aur, Meryl Streep a declarat într-un interviu pentru Buzzfeed că nu doreşte să fie imaginea acestei mişcări. Motivul a fost faptul că toată această discuţie îi afectează viaţa şi nu ar putea face faţă în continuare. În schimb, a spus că actorul Tom Hanks ar putea fi un bun preşedinte întrucât ştie multe despre istorie şi guvernare.

În anul 2016, Streep l-a parodiat pe Donald Trump la Gala Teatrului Public, în Central Park. Aceasta i-a recreat înfăţişarea cu o burtă falsă, o perucă blondă ciufulită şi autobronzant. Însă nu a fost prima care a făcut acest lucru, fiind precedată de artişti precum Taran Killam, Johnny Depp, Jimmy Fallon, Jon Stewart, Darrell Hammond şi Bruce Willis. Jimmy Fallon a făcut şi el o referinţă amuzantă la adresa lui Trump, tot în cadrul ceremoniei Globurilor de Aur, comparându-l cu regele Joffrey din serialul Game of Thrones:

„A lot of people wonder what it would have been like if King Joffrey hadn't left. Well, in 12 days, we're about to find out.”

Analizând istoricul reacţiilor şi afirmaţiilor sale, observăm că Donald Trump este un om care îşi asumă riscuri pentru a-şi susţine punctul de vedere şi pentru a ajunge acolo unde îşi propune. De altfel, acesta a şi declarat că nu se teme de nimic. Se pare că acest lider neobişnuit nu se lasă intimidat nici de mass-media, nici de adversarii săi din scena politică, nici de tehnologie. Ba chiar se foloseşte de noile media, de platformele de socializare, unde numărul utilizatorilor creşte pe zi ce trece, pentru a strange cât mai mulţi susţinători.

Cu ajutorul Internetului, declaraţiile oamenilor politici ajung la destinatari printr-un simplu click, dat de oriunde. Faptul că reţelele de socializare le permit oamenilor publici să îşi creeze pagini oficiale, ajută internauţii să separe informaţiile adevărate de ceea ce poate fi postat, spre exemplu, de un fan page.

 

 

 

Autor Cătălina Stanciu 15 Martie 2020, 10:34 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii